Alegeri 2019 … Alegerea să devenim o comunitate a mediatorilor unită şi puternică

Mă tot frământ de ceva vreme dacă să îmi exprim sau nu o opinie referitoare la alegerile membrilor CDM din acest an, 2019. Astăzi m-am hotărât, cu riscul de a fi judecată în orice mod, dar cu sentimentul că nu mă dezic de ceea cred în continuare şi nădăjduiesc că vom realiza la un moment în cadrul medierii şi, cine ştie, poate reuşim să oferim şi un model de urmat :). 

 

De-a lungul timpului, mi-am exprimat adesea opinia şi destul de apăsat uneori. Mi-am dorit ca şi alţi colegi să privească lucrurile din perspectiva din care eu înţelegeam mersul medierii la vremea respectivă. Dacă am reuşit sau nu, astăzi nu cred că mai are iportanţă. Important este să vedem de unde am plecat şi unde ne aflăm în prezent. 

 

După aşa o istorie ca a noastră, astăzi nu mai cred nicicum, dacă am crezut vreodată, în capacităţile providenţiale pe care ar trebui să le aibă membrii Consiliului de mediere în obţinerea unor rezultate spectaculoase în ce priveşte bunul mers al medierii. 

Medierea se desfăşoară într-un context social de care nu putem face abstracţie. De asemenea, nu putem să pretindem să fie uitat modul în care s-a dorit impunerea medierii. S-a dovedit şi nădăjduiesc că tot mai mulţi dintre noi vedem cum, prin obligativitate mai degrabă am primit o respingere totală a ideii de mediere, în contextul în care nici mediatorii nu experiemntaseră prea bine principiile medierii – al neutralităţii şi imparţialităţii – măcar în birourile personale ca să înţeleagă bine efectele impunerii unei proceduri care în sine presupune libertate totală de alegere. 

Impunând o procedură ca medierea, a fost ca şi când am fi impus oamenilor să fie liberi ceea ce este un nonsens: libertatea există şi  punct. Pentru ca libertatea de alegere să se manifeste neîngrădit, este nevoie de pârghii, adevărat, dar nu poţi să aduci omul fedeleş în mediere ca mai apoi să îi spui că poate fi liber să aleagă, în contextul în care oamenii încă nu sunt familiarizaţi cu ideea de mediere şi principiile ce o guvenează.

Cum spuneam mai sus, cu riscul de a supăra, inclusiv noi mediatorii mai avem mult de învăţat, dar prin experienţă, modul de aplicare al acestor principii pe care le consider evolutive în general pentru omenire iar medierea cred că are un astfel de rol, de a aduce în conşientul colectiv principiile libertăţii de alegere în toate planurile de manifestare.

Dar, până în acest punct, mai avem nevoie să înţelegem câte ceva din chiar istoria noastră, scurtă dar intensă, a medierii şi mediatorilor din România.

Am început prin a ne asocia, majoritatea în jurul primilor formatori în mediere care au constituit primele asociaţii în mediere şi care au deţinut un control serios în ce priveşte mersul medierii. Ca o consecinţă a faptului că unele dintre aceste asociaţii, prin modul de conducere a lor, au ajuns să deţină un monopol în formare şi accedere la conducerea medierii, s-a ajuns la concluzia generală că un corp profesional al mediatorilor ar reprezenta cu mult mai bine interesele medierii şi ale mediatorilor. Alegerea organelor de conducere locale, dacă ne uităm cu atenţie şi suntem oneşti, putem să recunoaştem că s-a făcut pe un fond de lehamite a unora şi de dorinţe de afirmare ale altora, în cntextul în care reglementarea organelor de conducere a profesiei a fost făcută ca acestea să fie complet subjugate voinţei celor 9 membri ai Consiliului de mediere. 

Astăzi, privind în urmă, majoritatea am putea fi complet dezamăgiţi pentru că am putea să credem că, iată, nimic nu pare să funcţioneze în mediere, nici o asociere liberă, nici un corp profesional care să-şi exprime voinţa de care să fie nevoit să ţină cont organismul de conducere al profesiei.

În realitate, cred că oricare dintre modurile de organizare a profesiei poate fi funcţional, câtă vreme principiile de la baza organizării sunt cele care permit manifestarea libertăţii de alegere în respectarea şi urmărirea realizării interesului exclusiv al medierii şi al mediatorilor. Putem să repunem medierea pe picioare, din interiorul profesiei, dacă înţelegem şi dorim să acceptăm că rolul ceor 9 mambri CDM este de administrare a profesiei, dar potrivit cu voinţa mediatorilor. Până acum, pârghiile de conducere au fost în mâinile celor 9 membri iar Statutul profesiei, în forma lui de astăzi, este unul care nu dă nici măcar un dram de decizie corpului profesional.

De aceea, în zilele trecute de când a început campania de alegeri, uitându-mă pe lista candidaţilor pentru un loc de membru în Consiliul de mediere, simţeam cum mă podideşte o profundă tristeţe: deşi lungă lista, simţeam că nu am pe cine alege astfel încât să încropesc un număr de 9 membri care să mişte destinul medierii într-un sens aşteptat de majoritatea mediatorilor care au mai rămas în profesie şi care mai speră ceva.

Astăzi, îmi dau seama că am fost prinsă în aceeaşi capcană cu a majorităţii: membrii CDM, în număr de 9, pot face ei singuri ceva! Ei, bine, am mai spus-o şi altă dată (dar se pare că uitasem şi eu): membrii CDM nu au cum şi nici nu trebuie să facă ei ceva concret!!! Rolul lor cred că este doar  să aducă la indeplinire voinţa unui corp profesional care ştie mai bine, din teren, din practică, ce este bine pentru mediere şi pentru practician. De aceea, nu cred că în CDM avem nevoie de oameni providenţiali ci de oameni care înţeleg importanţa dialogului profesional şi care nu vor cu orice preţ să îşi impună propriile idei care, între noi fie vorba, având în vedere şi dezbaterile pe care le-am moderat cu actualii candidaţi, nici nu îmi amintesc să fi întâlnit idei noi, reformatoare.

Astfel, simt că îmi revine optimismul şi mă uit din nou pe lista candidaţilor pentru membria în CDM şi caut acei candidaţi care cred eu că pot să accepte că rolul Consiliului este unul de administrare a profesiei, un rol pe care şi-l asumă prin încurajarea întăririi corpului profesional al mediatorilor, al colaborării şi comunicării în cadrul profesiei şi al luării deciziilor după o consultare reală şi transparentă a corpului profesional.

Cu alte cuvinte, mă voi uita la candidaţii care cred că pot accepta că rolul lor în Consiliul de mediere nu este cel de conducere ci de administrare şi aducere la îndeplinire a voinţei mediatorilor. Desigur, o fac cu încrederea că noi, mediatorii, cei care am mai rămas în profesie, ne asumăm răspunderea şi ne asumăm puterea de a cere membrilor CDM să regândească modul de organizare al profesiei, prin reglementarea unui Statut care în mod efectiv să permită manifestarea voinţei reale a tuturor mediatorilor care înţeleg să rămână activi.

Mărturisesc, mi-e dor de dezbaterile unei Comisii Consultative, dar ale unei comisii mature, alcătuite din totalitatea mediatorilor care vor să se implice în profesie, o comisie care să aibă autoritate prin ceea ce reuşeşte să aducă în atenţia CDM şi a membrilor corpului profesional.

În acest sens am şi comentat cu puţin timp în urmă pe unul din grupurile de mediatori în sensul reactivării comunităţii mediatorilor, cerându-i lui Iuliu Ursan – un coleg care a păstrat şi el echilibrul în abordările publice de până acum, să declanşăm o serie de dezbateri, online în primă etapă, în cadrul cărora să identificăm câteva prime soluţii de revigorare în cadrul profesiei.

În acest context şi cu astfel de gânduri îmi doresc să aleg 9 din cei 20 de candidaţi. Nouă candidaţi care să încurajeze dialogul real în cadrul profesiei, nouă oameni modeşti, conştienţi de modestia lor, care nu se bat în piept cu ceea ce pot face ei singuri, care nu vor frâiele medierii pentru interesul personal ci pentru cel general: acela de a vedea activitate reală în birourile de mediatori.

Întrucât cred că toţi candidaţii sunt online, mi-aş dori să citească cele de mai sus şi dacă sunt de acord cu faptul că sunt dispuşi să accepte dialogul real în cadrul profesiei şi că vor lua măsuri pentru realizarea lui efectivă, mi-aş dori să lase un comentariu care să fie văzut de colegii mediatori şi care să rămână mărturie, atât pentru votul ce urmează să-l exprimăm cât şi pentru viitor, după alegeri, când măsurile pot fi luate.

Prin urmare, voi alege acei candidaţi care sunt dispuşi să ia măsuri doar după o consultare reală şi transparentă a mediatorilor şi care, în timp, sunt dispuşi să implementeze un plan de măsuri care să asigure pe termen lung un sistem echilibrat de luare a deciziilor în cadrul profesiei, potrivit cu ceea ce corpul profesional simte că este nevoie să se întâmple în cadrul profesiei.

Fiind un mediator cu oarece vechime în mediere, chiar dacă în ultima perioadă m-am lăsat şi eu doborâtă de mulţi factori, nădăjduiesc că niciun candidat nu va considera că ar fi aroganţă din partea mea să le cer să lase un comentariu referitor la cele mai sus propuse fie aici, fie pe Facebook, în grupurile de mediatori.

Oricum, tot ce îmi propun în continuare este să reluăm dezbaterile în cadrul profesiei şi de acum nădăjduiesc că nimic nu mă va mai opri. Am mai făcut-o.O pot face din nou, mai ales acum în contextul greu pe care îl traversăm şi care cred că poate fi cumva depăşit prin strângerea rândurilor şi ajutorul reciproc pe care numai noi ni-l putem acorda. Eu încă mai fac medieri. Nădăjduiesc că tot mai mulţi o s-o putem face din nou.

Cu încredere şi fără dram de aroganţă, cu uşoară părere de rău că nu am luat iniţiativa aceasta măcar cu câteva zile mai devreme, dar cu nădejde în revigorarea profesiei, aştept comentariile colegilor candidaţi.

Să fie într-un ceas bun pentru mediere şi mediatori, chiar de traversăm momente de cumpănă.