Onestitatea, un prim pas spre maturizare profesională

Tare hotărâtă mai eram, în special când vorbeam despre informarea obligatorie; în plină perioadă de dezbatere contradictorie 🙂

fanuta-lisman-constanta

Nu trebuie să fii clarvăzător ca să înţelegi că orice exces poate aduce multă amărăciune.

Deşi ne-am întors cu mult în timp, avem cu ce s-o luăm de la capăt, în mediere, în măsura în care nu ne vom lăsa dezamăgiţi de efectele pe care le-am simţit fiecare.

Probabil că optimismul meu va revolta pe toţi cei care se tot luptă să iasă la liman. Şi eu m-am supărat pe mine, ca atare, vă înţeleg. Oricum, aveţi tot dreptul.

Iniţial, am vrut doar să distribui o fotografie pe Facebook, fotografie ce-mi amintea de dezbaterile contradictorii de la acea vreme şi să-mi exprim optimismul care, totodată, să-mi dea inclusiv mie curaj să merg mai departe. Postarea de Facebook s-a transformat în prezentul articol. Nădăjduiesc că pot transmite puţin din optimismul meu şi celor care încă nu au abandonat, încă, ideea de a profesa ca mediatori.

Avem o lege, aşa cum este ea, ne poate fi suport. În opinia mea, contează mult mai mult atitudinea, la acest moment. Ştiu că mulţi dintre mediatori aşteaptă miracole de la o nouă modificare a legii. Eu, vă mărturisesc, mari speranţe nu îmi pun într-o modificare legislativa, luând în considerare experienţa de până acum în privinţa modificărilor aduse legii când, de fiecare dată, medierea a pierdut, puţin câte puţin, din ceea ce obţinuse cândva.

Spuneam, la un moment dat, că simţeam … vedeam semnele unui început de maturitate profesională. Nu m-am înşelat însă timpul mi-a dovedit doar că, probabil, nu erau suficiente pentru a produce schimbare de mentalitate măcar în colaborările interprofesionale care ne ofereau posibilitatea de pleca de undeva. Când vrem să producem o schimbare la nivel de societate, nu cred că mai este cineva naiv să creadă schimbarea se produce dintr-o dată şi asupra unui segment larg.

Posibil să mai avem teste de dat, teste de maturitate … Însă depinde de noi. Doar de noi, de noi toţi.

Veţi spune, probabil, că depinde de organismul de coordonare şi control din mediere. Dar ce poate face un organism alcătuit din 9 membri plini, fără o susţinere reală a mediatorilor?

„Întâmplarea” face ca, poziţia pe care o am la acest moment să fie una de mijloc, nu neapărat de neutralitate pentru că am un mare interes în cauză: acela ca medierea să funcţioneze şi nu doar pentru o mână de oameni ci pentru tot mai mulţi dintre noi.

De când mă ştiu mediator, mi-am împărtăşit gândurile şi experienţele de mediator cu toţi cei care au avut curiozitatea să citească ce scriu. După experienţele de viaţă prin care am trecut, încep să am curajul să împărtăşesc şi din emoţiile pe care le trăiesc, în măsura în care au o legătură cu activitatea de mediator sau cu mersul medierii ca profesie.

Ei, bine. Pentru o schimbare, cred că întâi avem nevoie de sinceritate. Să fim sinceri cu noi şi să recunoaştem. Am avut aşteptări. Multe. De la Lege, de la organizare, de la membrii Consiliului de mediere … şi am continuat să tot avem aşteptări. Unii le mai au încă.

Permiteţi-mi o mică radiografie, în câteva rânduri, din perspectiva mea. Înainte, aş vrea să subliniez faptul că nu caut vinovaţi ci doar doresc să zugrăvesc o perspectivă care să ne ajute să plecăm de undeva în identificarea şi a altor soluţii, măcar de supravieţuire pentru mediere şi mediatori.

Voi începe cu acest Consiliu de mediere. Cum şi-a început mandatul, ne amintim cu toţii. Un Consiliu grăbit. Un Consiliu care şi-a dorit foarte mult să câştige la capitolul imagine, dar în faţa mediatorilor. Lucru de înţeles, după discuţiile pe care, poate, încă ni le mai amintim din campania electorală. Acest consiliu a dorit să ofere mediatorilor organizare şi finanţare. A realizat organizarea, atât de mult cerută de mediatori şi contestată de conducerile asociaţiilor profesionale, însă miracolele nu au început să apară. Dimpotrivă. În ce priveşte finanţarea, s-a plecat cu proiectul POCA cu privire la care, din nou, s-au creat mari aşteptări, mai ales pe fondul promovării făcute, fără a fi luat în calcul faptul că aici deciziile nu mai ţin de noi, mediatorii. Au mai fost şi alte proiecte însă, din nou, frâiele nu au prea fost în ograda medierii.

CPMJ-urile. Mărturisesc, am avut şi eu mari aşteptări de la reprezentanţii aleşi în teritoriu deşi oarece îndoieli mă încercau, având în vedere tipul de mandat pe care aceştia îl au, pe fondul lipsei de dezbatere privind un statut clar al Consiliului, raportat la corpul profesional al mediatorilor. Deşi conştientă de faptul că nu sunt mulţi bani din activitatea de mediere, am crezut că dorinţa de promovare şi uşile ce puteau fi deschise vor prima şi vor motiva pe colegii din teritoriu să facă ceea ce s-a făcut cu mai multă vreme în urmă în Bucureşti, activităţi despre care şi eu am scris. S-ar părea că şi CPMJ-urile s-au molipsit mai mult de nevoia de a-şi construi o imagine, lucru important de altfel, însă au pierdut pe drum puterea de a merge mai departe. Ştiu că mulţi au aşteptat resursele POCA. Unii au abandonat posturile, mai devreme sau mai târziu. Alţii, după cum am văzut, au căutat resurse în alte profesii colaterale, lăsând loc la multe confuzii. Nu condamn această nevoie, o înţeleg, însă cred că nu ne ajută deloc. Nu vreau să condamn pe nimeni, de fapt, fiecare a făcut ce a crezut mai bine, în contextul general cunoscut

Referitor la mediatori, luaţi individual, nu am să fac referiri. Cei care au mai avut interesul, au participat la alegeri, şi-au ales liderii şi au aşteptat să fie implicaţi, mai mult sau mai puţin, în activităţi care să aducă activitatea de mediere în birourile noastre.

Simt însă nevoia să fac câteva referiri la asociaţiile profesionale de mediatori. Declinul, dacă ne amintim, aici a început. A continuat cu alegerea noului Consiliu de mediere. Nevoia de putere a asociaţiilor nu a mai coincis cu nevoia reală a mediatorilor. De fapt, nevoia de putere a unor membri din conducerea asociaţiilor a orbit atât de mult logica încât orgoliul personal nu le-a permis să facă acele alianţe care, poate, astăzi, le-ar fi permis să aibă un cuvânt de spus, nu neapărat de la pupitrul de conducere al medierii. Entuziasmul de început al asociaţiilor profesionale (mă refer la cele cu mai mulţi membri) a dispărut complet. Asociaţiile au căzut rapid în depresie, şi încă se zbat în ea, încă dinainte de organizarea corpului profesional al mediatorilor. S-au abandonat pe ele însele şi pe membrii lor. La alegerile CPMJ am văzut puţină implicare, chiar deloc aş spune,  din partea  membrilor marcanţi ai acestor asociaţii. Mă întreb şi acum pe unde sunt. Probabil că şi-au pierdut interesul, neînţelegând că resursele umane pot fi mai vaoroase decât orice altă resursă, în măsura în care, desigur, se acordă respectul cuvenit.

Poate că am uitat cu toţii şi este timpul să ne amintim, orice schimbare aduce o cădere însă, după cădere, urmează urcarea, mai lenta sau nu, în funcţie de cât de abrut e drumul.

Dacă suntem încă jos, după cădere, cred că ar fi necesar să ne întrebăm ce ne poate ridica. Resursele, le avem. Am enumerat şi eu câteva. Putem continua să le identificăm. Însă, pentru început, cred că trebuie să fim oneşti cu noi înşine, să ne oprim din a construi doar o imagine şi să găsim alte pârghii de colaborare. Doar critica, fără a oferi alternativă, fără a oferi suport ori soluţii … s-a dovedit deja, nu poate aduce nimic bun.

Ca atare, un prim pas spre maturizare profesională: onestitatea. Onestitatea la nivel instituţional dar şi individual. Eu mi-o doresc din tot sufletul şi nădăjduiesc s-o insuflu şi altora. Pe mine m-a ajutat. I-am văzut efectele. Am încredere că poate ajuta şi în mediere.

După aşa o perioadă lungă de concedii şi după atâtea schimbări, îmi pare că începem un nou an. De fapt, din punct de vedere bisericesc, aşa şi este. De asemenea şi astrele par să ne prezică noi începuturi. Şcolarii intră şi ei într-un an nou.

Aşadar, la acest nou început de activitate,  tuturor vă doresc succes şi înţelepciune în tot ce doriţi să întreprindeţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s