Medierea, de la teorie la practică – publicată

Medierea, de la teorie la practică. Culegere de texte 2010-2020
Carte electronică, 10 ani de mediere.
 
Cartea a apărut astăzi, la Editura Letras, și poate fi descărcată accesând link-ul de mai jos.
 
Am solicitat Editurii ca, pe perioada verii, să oferim un preț promoțional pentru toată lumea iar din toamnă să se mențină prețul pentru elevi/studenți.
 
Pentru autograf, personalizat, din partea autoarei, așteptăm un PM la Medierea, de la teorie la practică, cu mesajul: Autograf.
 
Mai jos, Linkul de unde poate fi descărcată.
 
Vă îndemnăm, și mulțumim, pentru distribuire.

Descriere

Medierea – de la teorie la practica (eBook PDF)  – autor: Fănuța Lișman – Editura Letras, 2020. 

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarcă gratuit aplicația Adobe Digital Edition.

De la teorie la practică, în general se parcurge un drum lung. În medierea anului 2010 însă, drumul a fost scurt sau, mai bine zis, concomitent. Teoria și practica au mers pe același drum, braț la braț. Prima mediere a însemnat și practică semnificativă, în contextul în care nicio lucrare de specialitate care să vizeze aspecte practice ale medierii în România nu fusese publicată. Nici nu ar fi fost posibil, ce-i drept, pentru că prea puține medieri finalizate cu acorduri au fost încuviințate de instanță în cursul anului 2010.
Îmi amintesc cu cât entuziasm am publicat la vremea respectivă primul acord într-un dosar-ordonanță președințială privind custodia comună, un acord complex, care a presupus un efort considerabil din partea tuturor

De la teorie la practică, aprecieri personale

celor implicați: părinți, avocați, mediatori. Eram creatori de practică în mediere și era în colaborare, cum am considerat întodeauna că-i firesc, cu avocații părților cu care mediatorul nu are de ce să fie în conflict nicicând. Articolul îl veți regăsi în cuprinsul acestei cărți. Satisfacția pe care am avut-o atunci s-a transformat astăzi în bucurie când știu că acest acord se regăsește astăzi ca structură și conținut (în mare parte) în multe hotărâri de instanță care, fie încuviințează un acord de mediere fie, pur și simplu, încuviințează înțelegerea părținților realizată de ei, amiabil, sau cu sprijinul avocaților lor.
Dacă nu am vedea beneficiile pe care le-a adus o astfel de experiență pentru societate în ansamblul ei, astăzi am putea fi triști că oamenii încep să se descurce singuri sau doar asistați de avocați, fără a mai apela la mediatori. Însă, cred că aceasta-i soarta medierii pe care cred c-am intuit-o într-o oarecare măsură. Atunci când un model de succes devine cunoscut, el este copiat. Iar în mediere am avut numeroase astfel de situații. Era și firesc. Îmi amintesc de un moment în care m-am necăjit foarte tare când un articol al meu a fost prezentat într-o conferință dedicată medierii și al cărei titlu fusese schimbat. Îl regăsiți și pe acesta în cuprinsul cărții. Un articol care abordează o temă dragă inimii mele: interesul superior al copilului în mediere.
Am știut atunci, când scriam pe blog cu nădejdea de a mai identifica și alți practicieni în mediere cu care să am un schimb de experiență, că va veni vremea în care vom crește cu toții iar cei din linia întâi fie țin ritmul și se mențin cu un pas înainte, fie lasă pe ceilalți să-l prindă din urmă, fără alte pretenții. Nu a fost ușor să țin ritmul iar frământările din cadrul profesiei au avut propria contribuție în încetinirea ritmului la care, în timp, s-au adăugat și probleme personale de soluționat.
La început, ca mediator în special în conflicte legate de separare a părinților cu copii, când asiști la numeroase conflicte ce-ți sunt aduse spre soluționare, ajungi să îți spui: mulțumesc Doamne, că la mine lucrurile stau bine! Dar mai apoi, dacă ai și propriile sensibilități de care nu ești conștient,

dacă nu ai o înțelegere și o cunoaștere mai largă a cauzelor conflictului și a naturii umane, nu ai cum să nu ajungi într-nu punct din care să vezi viața altfel și mai ales propria viață. Și acela este doar un început, un nou început, o nouă etapă de viață, atât la nivel personal cât și profesional. De aceea, îndrăznesc să formulez un îndemn către toți profesioniștii care lucrează cu oameni, dar mai ales către cei care lucrează cu conflictele celorlalți: priviți oamenii cu care lucrați nu doar prin ochii profesionistului ci și prin cei personali și, totodată, rămâneți observatori ai propriilor reacții interioare … și „Adevărul vă va face liberi”(Ioan: 8, 32) de reacții spontane, de durere, devenind mai suportivi pentru ceilalți în general dar mai ales pentru cei dragi și apropiați care adesea ne supun celor mai grele încercări. Aproapele cel mai greu de iubit, după cum aveam să-mi dau seama în acești ani, poate fi persoana cea mai dragă. Un paradox pe care îl înțelegem greu, dacă nu suntem atenți la noi și la ceilalți deopotrivă.
Pentru că am investit timp și energie în realizarea primei cărți – Medierea în procesul civil, fiind și un an aniversar pentru mine – 10 ani de mediere, cu suișuri și coborâșuri, 2020 fiind un an de cifră 4, pe care îl simt ca un an pe care să-l dedicăm generozității, astăzi, 12.06.2020 (din nou o cifră 4 – nu mă pricep la numerologie, sunt doar atentă la cifre și adesea le dau semnificație personală, mai degrabă în sensul celor ce vreau să se întâmple), am luat hotărârea de a aduce la un loc textele pe care astăzi le consider semnificative din cartea publicată în 2011 la Editura Universitară și textele din articolele publicate ulterior, care au în vedere modificări legislative ulterioare.
Procedura medierii, oricâte modificări i s-ar aduce Legii care-i stabilește cadrul, nu se schimbă, nu are cum. Ea are un firesc al ei, un curs determinat de stadiul conflictului/divergențelor în care se află părțile și de aceea consider că tot ce am scris acum 10 ani, chiar dacă avea la bază prea puțină experiență și multă, mult mai multă intuiție, practica mi-a demonstrat că am intuit/simțit corect procesul medierii.

Cu această ocazie fac și o primă dezvăluire. Când m-am aventurat în procesul de descifrare a legii medierii eram în anul 4 la Drept, iar practica bogată era dată de primul acord de mediere și singura procedură dusă de la început până la sfârșit. Cu alte cuvinte, o singură mediere cu toate etapele parcurse m-au ajutat să înțeleg teoria și cum poate fi ea mai bine pusă în practică. O singură mediere, întreaga bogăție din spatele unei cărți. Am avut nevoie de mult curaj. Am avut multe emoții, pe un fond tare scăzut în ce privește încrederea de sine. Astăzi, când practica, și nu doar a mea, vine să confirme că ceea ce am descifrat acum 10 ani rămâne valabil în timp, prind curaj și nu fac altceva decât să aduc laolaltă o muncă depusă în 10 ani, întâi în beneficiul personal și mai apoi în beneficiul profesiei de mediator și, poate, și al altor colegi mediatori. Îmi amintesc că am primit la vremea respectivă feedback-uri bune și din partea unor avocați, unii dintre ei din țară, care au cumpărat cartea care se găsea la vremea respectivă și pe care nu i-am cunoscut personal. Articolele pe care le găsiți inserate aici, și la care voi face câteva mențiuni la fiecare în măsura în care simt că este absolut necesar și în funcție de timpul disponibil pe care mi l-am alocat acestei activități, au fost validate de lumea juridică, ele fiind publicate pe unul dintre cele mai apreciate site-uri de specialitate – Juridice.ro.
Selectând articolele care să fie aduse aici, după cum mă și așteptam, am observat că cele mai multe sunt dedicate informării. Pentru a avea o imagine de ansamblu a modificărilor succesive și atât de controversate în cadrul profesiei, vor reprezenta și aici o pondere semnificativă, nu pentru a sublinia faptul că unii au avut dreptate și alții nu, ci măcar pentru a înțelege și învăța ceva din trecutul medierii. Desigur, sunt conștientă că este doar perspectiva personală dar este un început de la care putem pleca în abordările noastre ulterioare. Și am acum în vedere intenția actualului Consiliu de mediere de a standardiza o procedură care necesită un grad mare de flexibilitate. De aceea, sub acest aspect, voi publica aici una din Invitațiile la mediere la care eu țin foarte mult pentru că ea constituie modalitatea cea mai elegantă și mai ușoară de abordare a unui conflict și o

constituie o justificare pe măsură a necesității menținerii și derulării etapei pregătitoare a medierii, etapă care adesea este mai grea decât etapa propriu-zisă de mediere. Totodată, bine înțeleasă această etapă și derulată ca atare, ea permite mediatorului să desfășoare o activitate pentru care să fie onorabil remunerat, fără mustrări de conștiință că încasează un onorariu pentru o etapă de simplă informare pentru că, nu-i așa, dacă măcar odată am trecut printr-o astfel de etapă cu una sau mai multe părți, am înțeles că niciodată o informare a păriților privind beneficiile medierii (și nu avantajele, cum ne obișnuisem la un moment dat să spunem, fără să ne dăm seama că sintagma conținea un sâmbure de conflict perpetuu cu celelalte profesii juridice) nu este doar o simplă informare. Cel ce se cerea informat, voia să te informeze la rându-i de supărarea în care se află. De voiai să-l pui la punct, că-i simplă informare și că pentru restul trebuie să intre în procedura medierii (simțind că trebuie să ceri un onorariu), îți dădeai seama că-i aproape imposibil, riscând să-l pierzi de client, în special pentru că nu te puteai dovedi suficient de empatic, ajungând astfel în stări nedorite de frustrare personală. Articolele publicate de-a lungul timpului sunt relevante sub acest aspect și mai bine elaborate decât în varianta din 2010 a cărții inițiale.
O mențiune mai fac aici, pe care o consider importantă și pe care nădăjduiesc să o dezvolt ulterior. În nevoia sa de a oferi un minim obligatoriu de respectat în derularea procedurii de mediere, Consiliul de mediere ar fi util să permită o mai largă flexibilitate celor care dobândesc mai multă practică în mediere și care și-au dezvoltat o manieră personală – în limitele legii, de abordare a procedurii. De aceastpă etapă prealabilă, de pregătire a medierii, depinde adesea succesul întregii proceduri. Nu au fost puține cazurile în care această etapă de pregătire s-a desfășurat pe parcursul mai multor luni de zile. Uneori, părțile au nevoie de timp de reflecție, alteori, conflictul este într-o etapă în care comunicarea directă, dialogul amiabil, negocierea nu sunt posibile. De asemenea, sunt părți în conflict care au nevoie de mai multă încredere în mediere și mediator și,

implicit, necesită mai mult timp dedicat acestei etape de construire a încrederii. Dacă avem în vedere fie și numai aceste aspecte, procedura medierii în sine are nevoie să fie reglementată de norme și proceduri flexibile, inclusiv în ce privește documentația folosită. Dar dacă tot ne dorim să standardizăm eliberarea de documente, cred că ele se impun doar din perspectiva organelor judiciare și notariale care au rol în efectuarea controlului de legalitate. În rest, în opinia mea, la acest moemnt consider că nu este oportun să fie impuse documente standardizate.
S-a justificat nevoia standardizării documentației de mediator prin faptul că astfel se realizează o mai bună statistică la care Consiliul de mediere să aibă acces facil, pentru promovarea medierii. Înțeleg nevoia de a ne promova dar la acest moment statistica pe care ar trebui s-o publicăm nu cred că ne ajută în creșterea activității de mediere.
În ce privește procedura efectivă de mediere, la acest moment nu am nu mai am aceeași determinare ca în anii 2010 – 2011 când lucram noaptea. Lipsa determinării nu vine din faptul că medierea a ajuns în pragul de acum pe care îl simțim cu toții … ci din faptul că încep să o înțeleg mai bine decât cred că mi-am dorit inițial.Totdeauna mi-am dorit să înnțeleg cauzele profunde ale conflictului dar nu mi-am imaginat niciodată cât de adânc va trebui să sap.
Efectele conflictelor supuse medierii asupra unui mediator sunt profunde și pe termen lung. Doar dacă nu vrei nu le vezi, căci de simțit nu ai cum să nu le simți decât dacă le ignori până în punctul în care ajungi să le negi. Încărcătura emoțională este puternică, mai ales în conflictele de divorț și în cele penale iar dacă ești empatic, prea empatic și nu știi cum să descarci mâzga ce se depune de fiecare dată, straturi, straturi … pentru că este greu de dat jos și cu multă cheltuială, devine și mai dificil.
Dacă m-aș hotărî totuși la un moment dat, aș putea așterne multe pagini, mai ales din experiențele ultimilor ani, privind la divorț din interior și nu doar ca mediator, din penitenciar și nu doar din birou … dar nu ar mai fi nimic tehnic, ușor de spus și facil de pus în aplicare. În plus, nu ar fi nici

ușor de pătruns, până nu ai trecut prin aceeași situație. De multe ori mi-au spus clienții că nu-i ușor și că nu pot înțelege deplin stările prin care trec și aveau dreptate deși mă străduiam să intru în papucii fiecăruia, atât cât îmi permiteau propriile limite. Însă, chiar trecând prin experiență similară, îți dai seama că totul este subiectiv, că fiecare mediere este influențată de fiecare factor și, mai mult decât mi-am imaginat, de mediator, până înțelege ce se întâmplă și în final reușește să se elibereze de conflict, ieșind elegant inclusiv din rolul de mediator și rămânând doar în cel de observator, în pace cu sine, că a făcut tot ce putea din perspectvă umană și profesională, indiferent de rezultatul medierii. În formarea inițială, spuneam colegilor cu care lucram că este bine să învețe să se detașeze de rezultatul medierii. Astăzi știu că nu-i vorba doar de învățat, este necesară practica, este necesar să-ți înțelegi propriile trăiri în raport de cele ale celor cu care interacționezi. Dar este mult de spus pe acest aspcet iar spațiul dedicat nu permite. În plus, deși se pot umple pagini, semnificative, dintr-un anumit punct de vedere ele ar deveni o repetiție, sub o altă formă desigur care greu te lasă să vezi cum te-nvârți în propriul cerc până înțelegi că în final doar despre tine era vorba, de înțelegerea ta și modalitatea de abordare a conflictului și a efectelor lui asupra ta, asupra liniștii tale interioare. Astfel că, ajuns în acest punct, îți dai seama că poți rezuma totul în câteva cuvinte, în câteva pagini care nu justifică nicio carte sau, dacă justifică, atunci înțelegi că trebuie să fii onest și cartea devine autobiografie. O am în gând de mult dar … încă nu mă simt pregătită. Așa că-mi satisfac acum parțial nevoia de a împărtăși cu ceilalți doar acele texte selectate aici de care nădăjduiesc să vă bucurați în maniera în care vă este util.
Vă mulțumesc că v-ați luat din timp și din resurse pentru a răsfoi aceste pagini virtuale. Prețul cărții justifică într-o mică parte efortul muncii de până acum. Mai dregrabă îmi este de ajutor în a-mi recâștiga stima de sine, rătăcită prin încercările vieții. În măsura în care carea va ajunge la mai multe persoane ce ar putea fi interesate de mediere, din mediul juridic dar nu numai, ar putea să reprezinte și un suport financiar pentru alte activități

în care sunt implicată în prezent și poate chiar în elaborarea unei lucrări care să aibă ca temă medierea în domeniul familiei și care să abordeze efectele divorțului asupra copiilor, mai ales la adolescență, în special în acele situații în care conflictul continuă și nu este adus în fața unui mediator, măcar de dragul copilului. Conflictul ce mocnește în timpul divorțului, chiar și în acele cazuri în care desfacerea căsătoriei se realizează prin mediere, continuă să producă efecte și ulterior. Părțile/părinții pun în aplicare dispozițiile acordului dar aspectele emoționale nu trec imediat după ce se ajunge la un acord, dimpotrivă, acesta fiind și rostul medierii: de a pune la dispoziția părților norme după care să se ghideze atunci când conflictul se acutizează și nu mai pot ajunge nemijlocit la un numitor comun. După încheierea acordului de mediere și consfințirea lui de către instanță, intrăm în cea de a treia etapă a medierii – postmedierea. Deși am încheiat numeroase acorduri de mediere și am ținut o vreme legătura cu cele mai multe părți care au parcurs primele două etape ale medierii, în puține cazuri am parcurs și consemnat efectiv etapa post-mediere. Rareori, aproape deloc, am auzit vorbindu-se despre această etapă care are și ea importanța ei, pentru părți, pentru mediator dar și pentru profesie – încrederea dobândită pe parcursul derulării medierii propriu-zise, în această perioadă se consolidează iar beneficiile ulterioare sunt evidente.

Continuați să citiți aici întreaga Descriere

Dar, în pofida faptului că nu am fost foarte atentă cu această etapă cu efecte peste timp, care să susțină biroul de mediere, astăzi am primit o nouă confirmare a faptului că totuși, atât cât s-a putut, a fost bine făcut: după nouă ani, un client reapelează la mediator pentru a trece la un pas următor celui inițial. Nouă ani nu sunt puțini …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s