Un nou început, vom reuşi oare să-l valorificăm?

Sunt convinsă că nu exagerez atunci când afirm că Legea medierii este una dintre putinele legi care să mai fi suferit atât de multe modificări, într-un timp atât de scurt, ajungându-se să se intervină chiar şi de trei ori asupra textului de lege la intervale foarte scurte, de ordinul săptămânilor.

Astăzi ne aflăm iarăşi în pragul unei noi modificări legislative, de aceată dată determinată de decizia Curţii Constituţionale (în continuare CCR) şi impusă de nevoia de a readuce medierea pe făgaşul ei, de a restabili rolul esenţial al medierii în sine, de a pune accentul pe procedura medierii ca atare, lăsând ca informarea să fie doar o etapă firească pentru oricare profesionist, înainte de a efectua orice tip de demers şi, ştitotodată, încurajând toate celalte profesii la colaborare, recunoscându-le dreptul sau îndatorirea şi a ceorlal’i profesionşi (acolo unde se va reuşi) de  a informa populaţia şi chiar de a o încuraja să încerce efectiv medierea.

La prima vedere, lucrurile par simple insă, retrospectiv privind, ştim cât de mult accent a fost pus pe o etapă de informare care din interpretări s-a dorit a fi cu mult mai mult. Ştim câte speranţe au generat pentru mulţi mediatori, obligativitatea informării fiind, în multe situaţii, chiar motivul pentru care unii colegi au urmat cursurile şi s-au autorizat. Am văzut şi cât de repede au apărut dezamăgirile, chiar mai repede decât le preconizasem. Cu toate acestea, oricât de dificil ar fi, schimbarea se va produce, rămâne de văzut în ce mod vom reuşi să valorificăm experienţele anterioare şi de cum vom reuşi să obţinem consens, măcar asupra aspectelor stringente de soluţionat.

Având în vedere divergenţele de opinie din cadrul breslei, generate de interpretările privind informarea, momentul Deciziei CCR l-am considerat a fi un bun prilej de a o lua de la capăt. Din păcate, cele 45 de zile în care textul legii putea fi modificat cu mai mare uşurinţă au expirat. Aflându-ne în pragul unei campanii electorale importante, va fi dificil ca în acest an să avem o rectificare legislativă. Ca atare, o posibilitate ar fi ca, din nou, să se apeleze la o ordonanţă de urgenţă.

Luând în considerare efectele modificărilor legislative asupra activităţii mediatorilor din ultima perioadă, s-ar părea că ar fi singura soluţie de la acest moment, pentru a readuce medierea măcar la nivelul anului 2012 când justiţiabilii erau încurajaţi să apeleze la mediere, beneficiind de măsuri eferente, cum a fost cea privind taxele de timbru. Cu notorietatea de la acest moment şi cu un set de măsuri legislative prin care cetăţenii sunt încurajaţi să apeleze la mediere, am toată încrederea că vom ieşi din impasul acestui moment şi că toţi cei care mai cred în mediere şi mai au puterea să reziste până ce modificările legislative îşi vor produce efectele, se vor bucura pe măsură de o activitate susţinută, aşa cum este şi firesc.

Pentru toate acestea, avem însă nevoie să înţelegem câteva ceva din experienţele anterioare.

Întâi de toate, m-aş bucura dacă vom înţelege câte ceva din cele ce ni s-au întâmplat de-a lungul timpului.

M-aş bucura dacă vom înţelege că lipsa de coeziune la nivelul breslei creează breşe care folosesc celor care nu înţeleg nevoia societăţii româneşti de a beneficia de metode amiabile de rezolvare a disputelor şi care, în mod vădit, nu pot fi prieteni ai medierii.

Ar fi benefic pentru noi toţi dacă vom înţelege că avem nevoie de o viziune comună în ce priveşte promovarea şi dezvoltarea profesiei de mediator pentru că altfel, aşa cum s-a şi întâmplat, vor fi puţini beneficiari ai schimbărilor şi, din păcate, nu mediatorii. Dincolo de viziunea comună, avem nevoie să definim şi să înţelegem în acelaşi mod medierea, macar ca procedură. Ne amintim cum a fost dusă în derizoriu etapa de pregătire a medierii prin reducerea ei la o etapă de informare, gratuiă, care a generat nu doar divergenţe ci şi consistente greutăţi celor care au înţeles că această etapă este tot atât de importantă, uneori chiar mai dificilă decât etapa propriu-zisă a medierii.

În măsura în care vom înţelege că nu doar cosmetizând puţin lucrurile, la suprafaţă, sau modificând legea ori interpretând-o numai în ineteresul nostru, al mediatorilor, vom ajunge să câştigăm încrederea celor cărora dorim să ne oferim serviciile. Am făcut-o şi s-a dovedit că nu a fost de lungă durată. Îmi doresc să înţelegem că nu putem propune aceeaşi informare dându-i alte denumiri sau adăugându-i pompos alte atribuţii, pentru a nu cădea cu totul în ridicol şi pentru a nu rata orice şansă a mediatorilor de a ajunge să-şi desfăşoare în mod onorabil activitatea, asigurându-şi astfel un trai decent profesând doar ca mediator.

Având în vedere modificarea ROF-ului Comisiei Consultative a Mediatorilor privind modalitatea de vot în CCC, de aceasă dată am speranţa că, cel puţin la un moment dat, cât mai curând cu putinţă, toţi mediatorii vor dori să-şi exprime opinia în mod real, prin reprezentanţii lor. Deşi nu sunt de acord cu modul în care CDM a venit cu această hotărâre, ea era necesară. De multe ori am cerut în cadrul CCC, atât personal cât şi ca reprezentant al Colegiului, în repetate rânduri, să se ajungă la o modalitate de vot care să permită tuturor mediatorilor să aibă un cuvânt de spus. Mai rămâne ca, de acum înainte, să găsim modalităţile prin care asociaţiile (în special cele mari) ne dau garanţia că şi-au consultat în mod real membrii şi că nu doar se folosesc de numarul mare de membri pentru schimbări majore în cadrul breslei. Ştiu că aceasta este temerea asociaţiilor mai mici dar aceasta ar trebui să fie preocuparea noastră a tuturor, a fiecărui mediator în parte, să facem ca voinţa fiecăruia dintre noi să conteze. Prin urmare, m-aş bucura să putem privi ca pozitivă această modificare, în ciuda modului în care a fost impusă, şi să mergem mai departe cu modificarea pentru a nu da loc arbitrariului.

Ar mai fi multe de făcut dar dacă reuşim să aducem funcţionalitate în cadrul Comisiei Consultative a Mediatorilor, atunci vom da Comisiei   rolul pe care poate că nu l-a avut niciodată, acela de a da direcţia iar Consiliul de Mediere va fi cel care va aduce la îndeplinire voinţa mediatorilor.

Cu o Comisie CCC puternică, nu ne vom mai uita atât de des în zare, spre alegerile care ar fi trebuit să fie …

Prin urmare, avem în mod real şansa unui nou început. Vom reuşi să-l valorificăm? Oricum ar fi, depinde de noi.  Eu sunt o optimistă în general şi cred că suferinţele de până acum din cadrul breslei ne-au mai maturizat. În plus, să dăm credit şi noii conduceri din CCC.

Să fie cu succes lucrările de mâine, spre folosul mediatorilor şi, implicit, al societăţii româneşti spre care trebuie să privim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s