Modificarea Legii medierii: cand, cum si de ce?

De ceva vreme, parca cu titlu de glorie pentru unii colegi ai nostri (membri ai Consiliului de mediere, de regula, dar nu numai), se tot fac propuneri legislative care mai de care, aparent atractive pentru mediator. Se vorbeste despre obligativitatea medierii, în condițiile în care, în România, obligativitatea informării nu a rezistat nici măcar un an. Se vorbește de schimbări de susbstanță în legea medierii în condițiile în care, s-a demonstart deja, Consiliul de mediere (CDM) nu a avut nici cel mai mic control legislativ asupra medierii.

Nu mai vorbesc de faptul că s-au făcut promisiuni de eliminare a unor texte de lege, pare-se ivite peste noapte, din nou fără știrea CDM, texte denumite „viruși„, fără ca autorul sau cei care au preluat expresia să se gândească vreun moment la impactul negativ ce aveau să-l producă, nu doar asupra celor ce-l folosesc ci si asupra medierii în general, în contextul în care, cu toată obligativitatea (care nu prea era obligativitate cum o doreau multi dintre mediatori) era atât de mare nevoia de a lucra la construirea încrederii în mediere și mediatori.

După cei patru ani de activitate, nu odată m-am lovit de imperfecțiunile legii sau de interpretări din cele mai … inedite, sa le sunem. Am simțit, nu odată, nevoia de a face propuneri de lege ferenda și de a susține un demers legislativ care să reformuleze textul de lege  astfel încât să fie mai ușor de înțeles și de aplicat, benefic atât profesiei cât și beneficiarilor ei.

Înainte de modificările aduse prin Legea 115/2012 am participat la dezbaterile din Comisia corpului consultativ a mediatorilor (CCC), cu propuneri de modificare a legii sau de completare. Multe dintre propunerile pe care eram pregătită să le fac nici nu le-am putut prezenta la acel moment. Mi-am dat seama, din dezbaterile de atunci, că erau puțini mediatori care, până la acel moment, se confruntaseră cu problemele întâlnite de mine în practică. M-am bucurat că, cel puțin aparent, s-a cerut opinia profesioniștilor, deși, după cum s-a văzut ulterior, opinia lor nu prea a contat. Personal, am putut să fac propuneri și pe textul art. 2 din lege, modificat de OUG 90/2012, introducând în text trimiterea către invitația la mediere, trimitere care trebuia să dea substanță și finalitate etapei de informare. Mă bucur că am putut și mi s-a acordat prilejul să fac asta deși, ulterior, din nou, textul a fost modificat așa cum știm că a apărut, generând atâtea controverse care ne-au adus la o decizie de neconstitutionalitate din partea Curții Constituționale române (CCR).

M-aș bucura și astăzi dacă, după atâția ani de greutăți, vom înțelege că opinia mediatorilor trebuie să conteze. M-aș bucura și mai mult dacă am permite celor care au deja experiență să-și exprime opinia, măcar pentru a prezenta dificultățile întâlnite în practică. Doar așa ne putem da seama cel mai bine de efectele legii.

Știu că se tot încearcă, pe la multe din întâlnirile la care mai particip in ultima perioadă, să se inducă ideea că nu se poate vorbi de existența experienței în mediere, că nu se poate vorbi de o practică în mediere. Pe de o parte, sunt conștientă de faptul că doar un practician poate recunoaște, cu ușurință, experiența celuilalt confrate însă, pe de altă parte, am sentimentul că se neagă experiența și pentru că, la vârful profesiei, nu avem practicieni care să vorbească breșlei altfel decât din teorie, cum se întâmplă încă, după atâția ani. În plus, abia anul trecut a intrat in profesie cea mai mare parte a mediatorilor și este firesc ca aceștia să nu poată vorbi sau să se recunoască, cu ușurință, experiența colegilor, în contextul în care, la conferințele din ultima perioadă practicienii nu prea au loc (din pacate, tot cu concursul mediatorilor, pe care-i inteleg pentru ca inca nu au avut timp sa observe tot ce era important de observat).

Ca atare, cu aceleași temeri referitoare la modificările legislative, cu convingerea că astăzi avem mult mai mulți mediatori cu experiență în mediere decât la ultimele dezbateri de care vă vorbeam, cu încrederea și plecând de la premisa că totți cei care doresc să se implice în demersul legislativ sunt de bună credință și că doresc binele medierii,

Va propun ca inainte să formulăm vreo propunere legislativă, să ne concentrăm pe cateva teme esentiale și să încercăm, întâi de toate, să clarificăm aspectele ce au generat atâtea controverse pentru că, odată rezolvate/armonizate aceste chestiuni, formularea unui text de lege va fi floare la ureche.

Ca un observator atent al tuturor modificărilor legislative de până acum, având prilejul, ca formator, să aflu și să înțeleg și dificultățile întâmpinate și de alți colegi în practică, totodată considerându-mă  un mediator cu experiență, vă propun să reflectăm, să dezbatem și să clarificăm câteva din temele importante pentru viitor, in special in acest context oferit de decizia CCR, cand avem oportunitatea unei modificări legislative.

In acest context, se pune problema dacă să se intervină doar pe textele care reglementează informarea sau pe întreaga lege. Observând că tendința ar fi să se intervină pe intreg textul legii, am structurat ca atare temele:

I. referitor la informarea părților cu privire la mediere.

De clarificat/stabilit, inainte de formulat un nou text, de aceasta data „constitutional”:

  1. Care este scopul informarii
  2. In ce constă informarea:

– Informare generala, adaptata tipului de speta sau
– Informare pe cazul in sine prezentat de partea/partile venite la informare.

3. Continutul informarii – de stabilit printr-un text de lege, daca altfel nu putem?

Spre ex: sa se efectueze cu privire la:

–   beneficiile medierii (prezentarea avantajelor prin raportarea la alte institutii, profesii, poate da nastere unor reactii de respingere, asa cum s-a si intamplat),

–    rolul mediatorului,

–   procedura medierii (scop, reguli, efecte)

4. Care sunt limitele informarii:

  • Din punct de vedere al continutului – se intra sau nu in chestiunile de fond ale cazului?
  • Din perspectiva partilor:

o   cine are obligatia de informare: reclamant si parat deopotriva?

o   In ce consta obligația partilor: de participare la o sedinta de informare (doar el si mediatorul) sau va  fi obligata una din parti (de principiu, reclamantul) sa faca demersuri de invitare a celeilalte parti? Daca da, in ce conditii?

o    Invitarea celeilalte parti are drept scop invitarea pentru informare sau pentru mediere? (daca se accepta existenta invitatiei la informare, riscam, din nou, sa transformam obligativitatea participarii la o sedinta de informare intr-o formalitate, asa cum s-a si intamplat de fapt? In plus, cata vreme si avocatul poate face informarea partilor, fara a fi stabilite clar conditiile, avocatul va putea transmite si el aceasta invitatie, lipsind de efecte obligativitatea, ca și până acum?).

  • Din perspectiva costurilor si onorariilor:

–   Ce este gratuit si pentru ce se pot percepe costuri?

–    Cand poate incasa mediatorul onorarii?

  • Sanctiunea inadmisibilitatii fiind declarata neconstitutionala, in ce sens este de preferat sa se efectueze modificarile:

–     Prin stabilirea unei alte sanctiuni, directe, pecuniare sau

–     Printr-o motivare indirecta, ex. prin raportare la cheltuieli de judecata, taxe de timbru

–     Transformarea obligatiei de informare in obligatia de incercare de solutionare prin mediere, in anumite materii (in special in cele de familie), la latitudinea instantei de judecata sau prin incurajarea partilor intr-un anumit  mod, destul de convingător?

  •  Avem sau nu o procedura de informare? Daca da, in ce consta si cât de benefică este ea pentru mediator și pentru părți? dacă nu, devine necesara eliminarea sintagmei din lege si pastrata sedinta de informare (ședință care, în primă etapă, a produs efectee benefice, inclusiv pentru mediator).

 5. Dovada informarii:

–          Prin ce document se atesta informarea (existenta certificatului si a procesului verbal au bulversat inclusiv mediatorii desi, in principiu, ambele trebuiau sa ateste acelasi lucru, neexistand diferente de fond intre ele; au fost special reglementate pentru ca textul sa permita interpretarile date de Ghidul CDM)? Este benefică păstrarea ambeor documente care au generat atâtea dificultăți și controverse?

     II.     In ce priveste restul textului legii, in masura in care va fi oportun sa intram si pe alte articole din lege, temele importante ar fi:

 a. Definirea medierii – inclusiv ca negociere asistata (datorita unor interpretari potrivit carora mediatorul poate interveni doar in conflict).  – art. 1

  1. Onorariul mediatorului – art. 26
  2. Consultarea mediatorilor de catre Consiliul de mediere – o necesitate, in aspectele ce afecteaza direct activitatea mediatorului.
  3. O clarificare a etapelor medierii, in special a etapei de pregatire. De asemenea, delimitarea ei de etapa de informare care are scopul ca părțile și mediatorul deopotrivă, să ia decizia de a intra sau nu in mediere.
  4. Definirea unor termeni, avand in vedere contextul actual, devine si ea necesara:

–   Invitatia la mediere (scop, continut)

–   Parte solicitanta

–   Parte inviatata

–   Contract de pregatire mediere (obiectul sau, in special)

–  Sedinta de informare – (cand, cum, cine o realizeaza si cu cine)

–   Acord de mediere – in special privind efectele sale.

Acestea sunt doar cateva teme, cum am spus mai sus, asupra carora cred ca este nevoie sa ne clarificam noi, mediatorii, pentru a nu mai ajunge sa formulam un text dupa bunul plac si puterea unora de a interveni pe textul legii, pentru a nu mai ajunge sa ne impunem unii altora propriile opinii, sa putem profesa cu totii, in condițiile in care medierea este o procedura flexibila, nonformala, care poate oferi atat de mult  societatii romanesti.

Am incredere ca la acest moment vom constientiza importanta construirii increderii in profesie, lasand la o parte, fara sa uitam trecutul (pentru a nu repeta greselile de pana acum), dar croind un nou drum medierii, unul bazat pe increderea pe care tot noi trebuie sa o construim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s