Parintii care nu exercita in comun autoritatea parinteasca sunt motivati sa revina asupra hotararilor judecatoresti anterioare, pronuntate pe vechiul cod

Imediat dupa intrarea in vigoare a Noului Cod civil (oct. 2011), am fost acuzata de faptul ca incurajez parintii (tăticii) sa repuna pe tapet aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești. La acel moment, am scris articolul „Custodia comuna. Tot mai multi tatici prind curaj si cer exercitarea in comun a autoritatii parintesti prin mediere” prin care incurajam parintii sa repuna in discutie  si sa gaseasca modalitati de exercitare in comun a autoritatii părintești.

De atunci, am vazut multe hotarari judecatoresti care au respins solicitarile parintilor (de regula pe cele ale tăticilor) de a lua in considerare modificarile legislative aduse de Noul Cod civil cu privire autoritatea părintească si sa stabileasca exercitarea ei in comun, de ambii părinți. Motivele fiind adesea: nu s-au schimbat imprejurarile de la momentul pronuntarii hotărârii judecătorești, fără să se țină seama de faptul ca noile dispoziții veneau sa răspundă  mai bine interesului superior al copiilor.

De asemenea, am vazut hotarari prin care se stabilea că autoritatea va fi exercitată numai de un părinte pe motiv că nu există posibilitatea de colaborare, de înțelegere intre părinți și, ca atare, autoritatea nu poate fi exercitată în comun.

Am vazut in aceasta perioada si hotarari care sa consfinteasca acorduri de mediere prin care parintii conveneau ei ca autoritatea sa fie exercitata numai de un parinte. Sigur, am vazut si hotarari prin care se respingeau astfel de acorduri/tranzactii.

Iata ca astazi, un tătic perseverent, dupa mai bine de un an de la depunerea cererii ce avea ca obiect exercitarea in comun a autoritatii părintesti, obtine o solutie favorabila abia in recurs, cu o pertinentă motivare:

In speta divortul partilor s-a pronuntat la data de 17.01.2011, hotararea fiind ramasa irevocabila la data de 28 martie 2012.

Din aceasta perspectiva, solicitarea recurentului reclamant de a se da eficienta dispozitiilor art. 397 Cod civil este pe deplin intemeiata.

Art. 397 Cod civil prevede ca dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti afara de cazul in care instanta decide altfel.

Exceptia de la aceasta regula este cea prev. de art. 398 Cod civil doar cand exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta poate hotari ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre unul dintre parinti.

Ca atare, in mod gresit ambele instante au apreciat si au inlaturat reclamantul de la exercitiul autoritatii parintesti asupra copilului, in considerarea faptului ca nu s-au schimbat imprejurarile avute in vedere de instanta care a judecat divortul parintilor fara a evidentia care sunt motivele intemeiate pentru care, avand in vedere interesul superior al copilului, autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de catre mama, sub acest aspect criticile formulate sunt fondate si atrag incidenta dispozitiilor art. 304 punctul 9 Cod procedura civila.

Este de observat ca argumentarea instantei de apel in sustinerea solutiei adoptate este gresita, insistand doar cu privire la neschimbarea imprejurarilor avute in vedere la momentul incredintarii copilului mamei in sensul art. 403 Cod civil, fara a analiza si motiva aplicabilitatea sau nu in cauza de fata a dispozitiilor art. 397 Cod civil pe care si-a intemeiat actiunea reclamantul, incat si sub acest aspect criticile formulate sunt intemeiate si se circumscriu doar dispozitiilor art. 304 punctul 7 Cod procedura civila, dispozitiile art. 304 punctul 8 Cod procedura civila fiind impropriu formulate.

Pentru considerentele expuse, in raport de motivele de recurs invocate si retinute a fi fondate, in temeiul art. 312 Cod procedura civila raportat la art. 304 punctele 7 si 9 Cod procedura civila urmeaza a se admite recursul formulat de TDC impotriva deciziei civile nr. 184 din 1.04.2013 a Tribunalului Iasi, Sectia I Civila pe care o va modifica in tot, va admite apelul formulat de TDC impotriva sentintei civile nr. 12138 din 15.06.2012 a Judecatoriei Iasi pe care o va schimba in tot, va admite actiunea reclamantului TDC  in contradictoriu cu parata si va dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de ambii parinti pentru minorul TAD, nascut la 5 februarie 2007.

Intreaga HJ o puteti lectura pe Juridice.ro

Personal, ma bucur ca aceasta hotarare accentueaza faptul, stabilit recent si de Legea 272/2004 privind protetia drepturilor copilului, ca exercitarea in comun a autoritatii printesti raspunde cel mai bine inetersului superior al copilului.

Felicitări pentru perseverenta! O astfel de hotarare va veni in continuare in sprijinul profesionistilor care lucreaza in cauzele cu minori.

Intr-adevar, filosofia noii institutii a autoritatii parintesti are la baza interesul superior al copilului. Asa cum s-a si argumentat si motivat actiunea, este in interesul copilului ca ambii parinti sa se implice in cresterea si educarea copilului, chiar si atunci cand acestia nu se inteleg.

Sunt instante care au mers chiar mai departe decat ultima instanta ieseana, au stabilit exercitarea in comun a autoritatii parintesti si au stabilit pana si domiciliul alternativ.

Prin mediere, existand acordul parintilor, pana in prezent nu am avut acorduri de mediere care sa nu fie incuviintate pe motiv ca in timpul scurt de la pronuntarea ultimei hotarari nu s-au schimbat substantial imprejurarile de la momentul pronuntarii. In schimb, cunosc multe situatii ale unor parinti care au incercat solutionarea amiabila a acestei situatii insa cealalta parte nu a dat curs invitatiilor la mediere, incurajate fiind de decizii motivate asemanator cu hotararile primelor doua instante iesene (Judecatoria si Tribunalul Iasi).

Inca se mai merge pe vechile tipare, adaptand o institutie noua, cu o filosofie total diferita, uneia invechite.

Totusi, o schimbare exista, si in mare parte o constat in mod direct la parintii care vin in mediere. Daca la finalul anului 2011 si inceputul lui 2012, o prima ora (cel putin) in mediere se negocia daca sa se exercite in comun autoritatea parinteasca sau nu, astazi acesta este un punct care doar se bifeaza si se trece la pasul imediat urmator, stabilirea modalitatii de exercitare a autoritatii. Se incearca gasirea unor solutii de diminuare a dificultatilor intampinate de parinti, se inlatura temeri ori se formuleaza reguli care sa se aplice in situatii limita, neprevazute, pentru a nu deveni o povara pentru parinti (alteori o incalcare a drepturilor copilului) nevoia de consultare a parintilor si de luare in comun a deciziilor importante.

Acum, pot spune ca parintii au inteles, in mare parte, ca nu mai au incotro si accepta ca atare faptul ca instanta va stabili exercitarea in comun a autoritatii parintesti, sunt generosi adesea sub acest aspect, insa dificultatile majore apar in stabilirea modalitatii de luare a deciziilor. In mediere, aceste aspecte se negociaza, mediatorul in astfel de cauze avand un rol dificil, obligat fiind de lege sa vegheze la respectarea interesului superior al copilului, ocazie cu care poate parea partinitor cu unul dintre parinti (desi de multe ori pare sa tina cand cu unul dintre parinti, cand cu celalalt).

Cu privire la modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti, una din dificultatile pe care le-am resimtit in mediere a fost data de faptul ca, neexistand foarte multa pratica in acest sens, parintii nu stiu care sunt limitele in care pot conveni modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti.

Un exemplu este dat de plecarile in strainatate. Multi parinti intampina dificultati datorita nevoii de a obtine si consimtamantul celuilalt la plecarea in strainatate. Pe acest motiv se intemeia vointatea parinteasca. Ne-am pus problema daca parintii ar putea decide, prin acord (incuviintat de instanta, desigur) ca in astfel de situatii sa ramana la unul dintre ei deciziile privind plecarile in strainatate. Tot astfel se pune problema si cu privire la alte decizii importante.

In ce-i priveste pe profesionisti, cu privire la cine va exercita autoritatea parinteasca, de asemenea am constatat ca nu mai sunt probleme, cu atat mai mult cu cat Legea 272/2004 vine sa intareasca acest fapt. Prin ceea ce am constatat ca se pacatuieste, in opinia mea, in solutiile instantelor, este faptul ca acestea se multumesc  sa stabileasca regula (autoritatea comuna), fara sa stabileasca si modalitatea in care parintii o vor pune in aplicare. Din acest motiv, adesea se ajunge la un conflict si, de regula, la un nou proces.

Este drept ca instantele, chiar daca ar solicita parintilor, in mod obligatoriu (as sublinia ca si in interesul superior al copilului), sa vina si cu propuneri privind modul in care s-ar putea exercita in comun autoritatea parinteaca, in cele mai multe situatii parintii nu sunt pregatiti sa vina cu un punct de vedere comun. Insa, aceasta ar putea fi o solutie ca instanta, in urma analizarii propunerilor, sa le retina pe cele pe care le-ar aprecia ca ar raspunde  mai bine interesului superior al copilului. O solutie mai la indemana ar fi ca instantele sa insiste ca parintii sa incerce sa ajunga la un numitor comun sub acest aspect, sa-si stabileasca amiabil normele/regulile care sa-i ghideze pe parcurs, fie singuri, fie asistati de profesionisti (avocati, mediatori) si abia dupa aceea, daca nu se inteleg, sa se pronunte instanta.

In viitorul apropiat estimez ca practica se va indrepta in a gasi solutii de atenuare a exigentelor impuse de autoritatea comuna, avand in vedere noile dispozitii ale Legii 272/2004 – art. 31 alin (2^4) „Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.”

In acest sens, daca practica instantelor se va orienta catre solutii firesti precum cea a Curtii de Apel Iasi, posibil ca parintii sa fie mai motivati sa dea curs metodelor amiabile de solutionare a cauzelor ce au ca obiect autoritatea parinteasca.

Cu privire la aceste aspecte  va recomand si raportul celui de-al doilea atelier cu titlul „Armonizarea intereselor părinților prin prisma interesului superior al copilului. Imparțialitatea mediatorului în cauzele cu minori” ce poate fi citit aici: http://www.juridice.ro/298932/armonizarea-intereselor-parintilor-prin-prisma-interesului-superior-al-copilului-impartialitatea-mediatorului-in-cauzele-cu-minori-raport-atelier-2.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s