Statutul mediatorului, moment de analiză, consultare și dezbateri

Desi profesia de mediator s-a nascut de cativa ani buni, avand o lege proprie din 2006, un act de nastere recunoscut de parintii săi încă nu a dobândit până în prezent.

Ideea de a avea un statut al mediatorului a devenit tot mai pregnanta in ultimii doi ani. Abia  anul trecut au fost dezbatute, pentru prima data, mai multe propuneri, in cadrul comisiei corpului consultativ al mediatorilor de pe langa Consiliul de Mediere.

Dupa un an de zile de dezbateri, urmare a unei compilari, a rezultat o varianta de statut, postata de Consiliul de Mediere in urma cu numai cateva zile, varianta ce va face obiectul dezbaterilor comisiei din 22 nov. 2013.

Participand la dezbaterile anterioare, observand indeaproape evolutia lucrurilor, preocupta fiind de tot ce-mi poate afecta (mai mult sau mai putin pozitiv) activitatea de mediator, mi-am oferit disponibilitatea de a face o sumara analiza (avand in vedere timpul foarte scurt avut la dispozitie) pe care acum, in speranta ca va putea fi utila analiza, o public aici. Pe langa unele comentarii, am facut si cateva propuneri de modificare sau completare a unor articole. 

In ce ma priveste, un statut apreciez ca este un document de mare importanta pentru orice profesionist. Este documentul ce-l defineste, ce-i da vigoare profesionala.

In aceste momente, un statut al mediatorului ar avea menirea definirii activitatii mediatorului si delimitarii ei de activitatile altor profesionisti care se intersecteaza, mai mult sau mai putin cu activitatea sa.

Data fiind importanta lui in viata mediatorului, in activitatea sa de zi cu zi, activitate ce poate deveni benefica societatii romanesti, cred ca statutul mediatorului trebuie adoptat dupa o analiza și dezbateri serioase, urmate de o consultare larga, a tuturor mediatorilor preocupati de soarta lor.

In cele ce urmeaza, voi publica numai cateva din aspectele ce mi se par a fi importante si care ar putea fi dezbatute si public (pe celelalte pastrandu-le pentru dezbaterile din comisie).

In tabel, se vor regasi cateva observatii, comentarii, pe marginea textelor propuse. In unele din situatii am formulat chiar propuneri.

In ce priveste discutiile referitoare la organizarea profesiei, voi face la final cateva aprecieri.

Iata mai jos, sub forma de tabel, textul original agreat in Comisia Corpului Consultativ al mediatorilor (in continuare CCC), comentariile mele si cateva propuneri de reformulare sau completare a unora din articolele agreate.

STATUTUL PROFESIEI DE MEDIATOR

Forma transmisa de Consiliul de mediere spre consultare, forma cu privire la care se vor relua dezbaterile in sedinta CCC  din 22 nov. 2013

Extras. analiza, comentarii si propuneri: Fănuța Lișman

Text original

Comentarii Propuneri
Art. 1 (1) Profesia de mediator este liberă şi independentă şi se exercită în condiţiile prevăzute de Legea nr.192/2006 privind medierea şi  organizarea profesiei de mediator, republicată, cu modificarile ulterioare, denumită în continuare Lege, şi ale prezentului statut.    
     
Art. 1 (2) Exercitarea profesiei de mediator  este supusă următoarelor principii fundamentale:    
a) principiul legalităţii;    
b) principiul libertăţii; s-a avut in vedere principiul autodeterminarii partilor?   era de preferat a fi mentionat exact asa.  Principiul autodeterminării părților
c) principiul independenţei;    
d) principiul neutralităţii;    
e) principiul imparţialităţii;    
f) principiul confidenţialităţii;    
g) principiul păstrării secretului profesional.    
Art. 2 (1) Scopul exercitării profesiei de mediator îl constituie sprijinirea părţilor aflate în conflict, de către o terţă persoană specializată în calitate de mediator, să accepte rezolvarea conflictului pe cale amiabilă, într-un termen rezonabil, în vederea obţinerii unei soluţii convenabile, eficiente şi durabile.   De reformulat si completat.

Aici s-ar putea mentiona si faptul ca mediatorul poate derula si activitati de prevenire a escaladarii conflictelor, la solicitarea partii/partilor.

 

Art. 2 (1) – (de reformulat)(2) La solicitarea cel putin a uneia din parti, mediatorul poate desfasura activitati specifice medierii  si in vederea prevenirii conflictelor.

 

 Art. 3 (1) În exercitarea profesiei,  mediatorul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului de etică şi deontologie profesională, iar contractul şi acordul de mediere nu pot să conţină clauze care contravin legii şi ordinii publice.

 

 Mediatorul mai poate incheia si alte tipuri de contracte, spre ex. cele din etapa prealabila.

Fiind un statut, ar fi necesara detalierea tipurilor de contracte ce pot fi incheiate.

 

 
(2) Părţile sunt libere să îşi aleagă mediatorul, nu pot fi constrânse să urmeze procedura medierii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, pot oricând să renunţe la mediere, iar mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul    supus medierii, acestea având şi dreptul să aleagă locul, timpul, asistenţa de care au nevoie sau reprezentarea la semnarea acordului de mediere.   Mediatorul conduce procesul. Alegerea spatiului in care se deruleaza medierea nu poate fi lasat doar la latitudinea partilor.  
Art. 3 (4) Medierea se desfăşoară într-un cadru nepublic, privat, confidenţial şiinformal iar mediatorul şi părţile sau asistenţii acestora sunt obligaţi să nu

divulge faţă de terţi informaţiile de care iau cunoştinţă în cursul activităţii de mediere.

Nu este in conformitate cu dispozitiile legii in vigoare.Partile pot conveni prin contract si altfel, cf. Legii.

 

 
Art. 12 Activitatea mediatoruluiMedierea reprezintă o activitate de interes public, potrivit legii. Activitatea mediatorului se realizează potrivit procedurilor prevăzute în lege şi alte acte normative, prin:

1. Procedura prealabilă medierii:

a) informarea părţilor privind medierea şi avantajele acesteia în vederea acceptarii medierii;

b) invitarea părţilor la mediere;

c) încheierea contractului de mediere;

Necesara detalierea activitatilor mediatorului.O enumerare ar fi potrivita, in conformitate cu standardul ocupational sau facuta trimiterea la Standard.

Se pot detalia o serie din activitatile ce pot fi efectuate de mediator in activitatea sa de pregatire a medierii sau, pur si simplu, in activitatea de prevenire a escaladarii conflictului, atunci cand una din parti ii solicita interventia intr-o etapa incipienta, etapa in care germenii conflictului incep sa-si faca loc.

Eventual sa intocmeasca, sa redacteze contractele si nu sa le incheie.

 

1. Procedura prealabilă medierii:a)  informarea părţilor privind medierea şi avantajele acesteia în vederea acceptarii medierii;

b)  invitarea părţilor la mediere;

c)   depunerea de către Mediator a tuturor diligențelor necesare, decurgând din Legea privind medierea și organizarea profesiei de mediator, in vederea crearii premiselor acceptării medierii de către părți.

d)  Activități de corespondența și informare a părții/părților cu privire la demersurile efectuate și rezultatul acestora, pe toată durata etapei de pregătire a medierii;

e)  Facilitare a dialogului dintre părți, pe toată durata etapei de pregătire a medierii, în vederea soluționării amiabile a aspectelor cu privire la care se propune medierea, inclusiv în cadrul unor întâlniri comune, prealabile ședințelor de mediere;

f)   Organizarea întâlnirilor  precontractuale comune, în ipoteza acceptării medierii de către Partea/părțile invitate.

 

Art. 12 (5) Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior începerii procedurii de mediere, în condiţiile reglementate de art. 26, al. 3 din Lege, mediatorul nu  pretinde onorariu.  Sintagma „consiliere” este folosita de legiuitor.Ea ar putea fi evitata in statut. In viitorul apropiat, cand se va intelege ca nu poate fi obligat mediatorul la desfasurarea unor activitati specifice fara plata unui onorariu (nu am in vedere activitatea de informare a amedierii, in cond. Art. 2 din Lege), aceasta sintagma nu ar trebui sa-si mai gaseasca locul aici.

 

 
Art. 19 (1) În biroul de mediator îşi exercită profesia un singur mediator autorizat. Biroul de mediator se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a biroului de mediator, înregistrat la Consiliu şi întocmit conform anexei nr.___ din statut.  Anterior modificarilor din lege, era prevazut mediator titular.Este necesara detalierea, chiar daca in lege este prevazut doar ca mediator autorizat, pentru a nu da nastere confuziilor si a diferentia mediatorul angajat de titularul biroului ce angajeaza un mediator. Art. 19 (1) În biroul de mediator îşi exercită profesia un singur mediator autorizat, titular al biroului. Biroul de mediator se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a biroului de mediator, înregistrat la Consiliu şi întocmit conform anexei nr.___ din statut. 
Art. 29  Mediatorii au următoarele drepturi:   De adaugat un drept care a fost scapat din ROF:

de a fi consultati, pe aspectele de interes general, conform ROF-ului.

 

– Sa fie consultati, pe anumite aspecte de interes general, conform ROF-ului. 
  De introdus un drept, absolut necesar in conditiile in care legea nu-l prevede in mod expres si-l lasa la latitudinea partilor – Sa denunte contractul de mediere in timpul medierii. 
Art. 30 mediatorii au urmatoarele obligatii:–      …

–     mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul mediat;

 

Sunt cunoscute practicile unor mediatori care sunt si avocati.Merg cu ambele parti in instanta.

Propun o reformulare.

–                 mediatorul nu poate reprezenta sau asista părţile, împreună sau separat, într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul mediat; 
–     …–     să atragă atenţia celorlalte persoane care participă la mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi solicite semnarea unui acord de confidenţialitate de către aceştia;

 

Contravine legii.Nu poate fi instituita o alta obligatie, fara nuantari, in conditiile in care legea lasa confidentialitatea la latitudinea partilor. Partile pot conveni altfel prin CM. Nu putem incalca vointa partilor.

 

 
–     …–     să nu înceapă procedura de mediere decât după încheierea contractului de mediere, în formă scrisă şi cu conţinutul prevăzut în Lege;

 

Legea vorbeste de sedintele de mediere. Procedura de mediere are doua etape: una de pregatire a medierii si una de mediere propriu-zisa.  Cand vorbim de procedura de mediere, avem in vedere ambele etape. Contractul de mediere se incheie dupa finalizarea etapei de pregatire si inainte de declansarea celei de-a doua etape, cea a medierii propriu-zise, cand pot fi derulate sedintele de mediere. De aceea in lege se vorbeste de sedintele de mediere, pentru a fi evitate delimitate cele doua etape.Aici ar trebui sa se mentioneze minimul de continut, in cond. Legii. Poate fi mai mult, daca partile doresc sa adauge clauze suplimentare.

 

 
Secţiunea a 4-a  Relaţiile dintre mediatori şi avocaţiArt. 47 (3) În timpul sesiunii de mediere, mediatorul va acorda avocatului timpul necesar pentru lămurirea părţilor prezente cu privire la mediere şi încheierea acordului de mediere.

 

O dispozitie inutila, sub mai multe aspecte:1. Nu avocatul lamureste partile cu privire la mediere si acord, atunci cand partile se afla deja la mediator. A avut timp s-o faca pana atunci.

2. Nu este necesar sa fie prevazuta obligatia de a da cuvantul cuiva in proedura de mediere. Este redundant, de-a dreptul.

 

 

Alte comentarii:

a. Unele din capitole  contin prevederi ce nu-si au locul in Statut:

–   dispozitii privind furnizorii de formare   – autorizare, altele

–  dispozitii priv. La Consiliul de Mediere – ROF-ul

b. Apreciez ca fiind necesara introducerea unei sectiuni de definire a termenilor urtilizati.

Spre ex: Conflict,  Lege, Mediator, Consiliu, Organe de conducere, Asociatii, Presedinte, etc., termeni folositi si neexplicati in textul supus dezbaterii.

Referitor la organizarea profesiei, dupa cum am si mentionat mai sus, varianta de statut analizata este o compilare a mai multor propuneri de statut discutate in mai multe intalniri ale comisiei  corpului consultativ al mediatorilor de pe langa CDM (Consiliul de medieer), variante de statut ce au avut in vedere mai mute viziuni.

Unele dintre ele  au in vedere actuala organizare a profesiei, prin asociatii profesionale. Altele au in vedere organizarea nationala si locala, in diferite variante, in care Consiliul de mediere are, fie un  rol administrativ, fie unul complex, imbinand atributii de reglementare si control a profesiei cu cele de organizare a mediatorilor.

In masura in care, avand in vedere tot mai desele discutii referitoare la (re)organizarea profesiei de mediator, apreciez ca sunt cateva aspecte importante de luat in considerare:

– indifirent care va fi forma de organizare aleasa, mediatorii sa fie consultati, sa-si exprime opinia,

– decizia sa fie luata in cunostinta de cauza, dupa o analiza si dezbateri consistente, cu observarea argumentelor, atat de o parte cat si de cealalta,

– adoptarea statutului sa se faca prin votul mediatorilor activi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s