Informarea informării?!? Chemare la cumpătare și echilibru

De la momentul intrării în vigoare a obligativității informării cu privire la mediere, desi s-a scris foarte mult despre mediere in ultima perioada, niciodată nu mi-am imaginat ca se poate ajunge la o astfel de interpretare pe care nu doresc s-o calific in acest moment.

Din dorința de a crea o anumită conduită și de a aduce oamenii la mediere în  vederea soluționării amiabile a diferendelor în care aceștia se află, cu speranța că implicit vor fi degrevate și instanțele de judecată, legiuitorul a instituit o obligativitate care, am constatat de-a lungul timpulu, a creat multe iluzii și nu doar mediatorilor,  ci și altor profesii. Mediatorii au așteptat cu nerabdare să le intre tot mai multi clienti in birouri, scăpând din vedere faptul că medierea este o profesie liberală pentru care trebuie să faci eforturi personale dacă vrei s-o practici pe termen lung. Instanțele, au sperat și ele că vor fi degrevate de numeroase dosare, uitând probabil că cetățenii vor veni oricum cu acordurile de mediere pentru a fi incuviintate, existând astfel posibilitatea mai degraba de crestere a numarului de dosare aflate pe rol. Și in cadrul celorlalte profesii juridice au fost persoane care au avut parte de propriile iluzii, cum că-și vor pierde clienții din cauza mediatorilor, scăpând din vedere faptul că  fac parte dintr-o profesie ce si-a dovedit utilitatea in timp. As mai spune ca au pierdut din vedere, mulți dintre profesiniștii dreptului și mediatorii deopotrivă, faptul că majoritatea părților aflate în conflict nu se află intr-una din etapele în care soluționarea amiabilă ar putea fi o opțiune viabilă.

Este adevarat ca pe rolul instantelor se afla multe dosare de solutionat dar tot atat de adevarat este si faptul că nu in toate cauzele este posibilă medierea, chiar daca obiectul este pretabil medierii, motivele putând fi multiple. Tot atât de adevărat este și faptul că, deși procentul de cauze ce s-ar putea soluționa prin mediere este unul mic raportat la numarul cauzelor aflate pe rolul instantelor, sunt destul de multe cauze ramase de solutionat daca ne raportam la numarul actual de mediatori pregatiti sa le solutioneze.

Ca atare, avand in vedere cele mai sus aratate, conflictul actual este generat mai degraba de perceptiile diferite asupra aceleiasi realitati. Desi nu exista o statistica in sustinerea afirmatiilor de mai sus, indraznesc sa-mi sustin opinia prin prisma experientei dobândite in ultimii trei ani in biroul de mediator. Probabil ca statistica de anul acesta va releva cifre interesante si, ca atare, fac promisiunea de a face publica statistica biroului, atât pentru anii trecuți cât șipentru 2013. Asteptam si cifrele raportului pe justitie. poate reuseste intre timp si Consiliul de Mediere sa creeze acel program de colectare a datelor statistice de la mediatori, pentru o viziune de ansamblu care să dea un minim de  confort tuturor profesionistilor implicati pe zona de solutionare a conflictelor.

Marul discordiei, după cum s-a văzut, l-a constituit tocmai această informare obligatorie cu privire la care există numeroase opinii. Insăși legiuitorul o numeste uneori „ședința de informare”, alteori o denumește „procedura de informare”, fără să definească vreuna dintre ele. Consiliul de mediere, ca organism de reglementare si control, a venit să suplinească această lipsă și a elaborat un ghid (chiar doua) al sedintei de informare însă, aceste reglementări nu s-au verificat în practică și au creat multe confuzii, întâi de toate în rândul mediatorilor și mai apoi au fost extinse către celelalte profesii juridice, mult prea ocupate cu activitățile de zi cu zi pentru a mai da importanța cuvenită acestor aspecte.

Pe tema informării obligatorii s-a scris mult si in multe feluri, pro si contra medierii, mai mult sau mai putin argumentat, uneori chiar deloc, atât din partea celor ce sustin medierea (fie ei din interior fie din exteriorul profesiei), cât și din partea celor care nu văd cu ochi buni această nouă metodă de soluționare a diferendelor (fie ca reacție la propovăduirea cu orice preț a medierii ca panaceu universal, fie din cu totul alte considerente, mai mult sau mai puțin obiective).

De fiecare dată, deși tentată adesea să reacționez, nu am intervenit decât într-o foarte mică măsură, fie cu un articol de analiză care să fie util acelor profesioniști implicați, intr-un fel sau altul în  soluționarea de conflicte, fie cu un articol destinat promovării medierii.

Unul din motivele pentru care nu am dorit să-mi exprim opinia,  pe langă lipsa de timp și acceptarea faptului că fiecare are dreptul la o opinie, motiv puternic,  a fost dat de faptul că nu am dorit să mai pun și eu, din interior, umărul la ducerea în deziroiu a unei instituții ce cu greu își face loc în peisajul românesc și  a cărei utilitate am convingerea că și-o va dovedi în timp.

Dacă am avut opinii diferite de ale colegilor mediatori, am încercat să le exprim în interiorul profesiei deoarece, apreciind că suntem încă la început de drum, este nevoie ca lucrurile să se clarifice în interiorul profesiei, să treacă de proba practică, și mai apoi, în mod solidar să promovăm o instituție în care eu am deplină încredere că se va dezvolta și va câștiga de partea sa mulți din profesioniștii care astăzi o percep ca o amenințare.

De ce reacționez abia acum?

– Pentru că apreciez că s-a exagerat destul de mult cu modalitatea de interpretare a acestei informări obligatorii, neavându-se în vedere alte dispoziții legale și interesul celor în favoarea cărora pretindem că acționăm. Mi se pare total lipsit de temei juridic să afirmăm că celelate profesii juridice fac informarea cu privire la informare, mi se pare total lipsită de rigoare științifică opinia potrivit căreia informarea realizată de mediator este una iar cea realizata de avocat (magistrat, notar, consilier juridic) este total diferita.

– Pentru că apreciez ca fiind foarte gravă maniera în care unii membri ai Consiliului de Mediere au înțeles să apere profesia de mediator, oricât de multe justificări ar putea invoca pro causa.

Menționez că reacționez public de această dată, contrar obiceiului de a-mi exprima opiniile mai intai in cadrul restrans al profesiei, deoarece cred că la acest moment este singura cale de a rezolva aceste controverse ce ne frământă pe toți și pentru a face public si faptul că în interiorul profesiei exista si alte opinii decât cele ce au tot fost exprimate de-a lungul timpului cu privire la informare.

Totodată, fac precizarea că nu sunt avocat, nu am vreo rudă magistrat și nici consilier juridic. Tot ce mă animă în acest demers este dorința de a ne clarifica cu toții, pentru a ne concentra pe lucrurile importante, pentru mine fiind important să fac mediere, aceasta constituind pentru mine și cea mai importantă sursă de venit, cel puțin la acest moment.

Ca atare, îmi exprim in mod public refuzul de a mă solidariza cu toți cei care, de la înălțimea funcțiilor deținute, învrăjbesc o profesie impotriva alteia.

Reacționez acum, pentru a dezavua în mod expres orice încercare de a intra într-un „război” cu o profesie cu care mediatorul este chemat mai degrabă să  conlucreze decât să fie în conflict.

Și, pentru a face pasul următor, vin și eu cu un îndemn, dar la cumpătare și echilibru. Să facem efortul, fiecare breaslă, separat și împreună (în măsura posibilităților) de a analiza lucrurile din cât mai multe perspective pentru a avea o imagine de ansamblu cât mai bună, pentru a oferi cetățenilor servicii de calitate și o instituție ce-și merită un rol important în societatea românească.

Neavând eu autoritatea necesară să transmit acest îndemn altfel decât colegial tuturor profesioniștilor implicati (cu sau fără voia lor) în realizarea acestei informări obligatorii,  in calitate de mediator pot solicita reprezentanților actuali ai profesiei să vină cu o poziție publică față de cele exprimate în ultimele două zile de către unii membri ai Consiliului de mediere, deoarece am increderea că la nivelul profesiei de mediator și al organismului său de reglementare mai există suficiente resurse care să abordeze aceste teme fierbinti într-un mod constructiv.

De asemenea, transmit si colegilor mei mediatori acelasi indemn la cumpătare și echilibru iar cei ce se regăsesc în cele mai sus prezentate, să facă aceeași solicitare către membrii Consiliului de mediere, de a-și ezprima poziția, în mod public, față de orice poziție distructivă exprimată public de către oricare dintre mediatori, indiferent de funcția/poziția pe care o ocupă în raport cu Consiliul de mediere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s