Potrivit Legii 115/2012 ce a intrat deja în vigoare (la 1 octombrie 2012) se aduc modificări substanțiale Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Una din aceste modificări este cea privitoare la taxa de timbru.
Potrivit art. 1, pct. 11, din Legea 115/2012 se adaugă un nou articol, art. 59^2 prin care se stabilește că părțile vor fi scutite de taxa de timbru dacă vor solicita instantei incuviintarea acordului de mediere prin care solutioneaza conflictul dintre ele inainte de deschiderea unui proces judiciar.
Cu alte cuvinte, dacă părțile unui conflict ajung la un acord prin mediere înainte de declanșarea procesului judiciar, acestea pot solicita instanței să le încuviințeze acordul de mediere (obținând astfel o hotărâre judecătorească) fără să mai fie nevoite să achite o taxă judiciară de timbru.
În acest sens, acordul de mediere se va depune la instanță odată cererea de încuviințare a acordului iar taxa judiciară de timbru nu se va mai plăti.
De la această regulă, există și câteva excepții pe care le instituie noua lege. Însă, cu privire la aceste excepții, deja se conturează opinii diferite. Inainte de a le analiza, redau mai jos textul integral referitor la taxa de timbru:
Art. 59^2
„Cererea adresata instantei, privind pronuntarea unei hotarari care sa consfinteasca intelegerea partilor rezultata din acordul de mediere, este scutita de plata taxei judiciare de timbru, cu exceptia cazurilor in care acordul de mediere priveste transferul de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje si cauze succesorale.”
Asfel, potrivit articolului de mai sus, nu vor fi scutiri de la plata taxei judiciare de timbru daca acordul de mediere are drept obiect următoarele tipuri de cauze:
1. transferul (dreptului) de proprietate – asupra unui bun imobil
– asupra altor drepturi reale
2. partaje și cauze succesorale.
În ceea ce priveste cauzele ce au drept obiect transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile sau al altor drepturi reale, lucrurile par a fi clare.
În ceea ce privește partajele și cauzele succesorale, opiniile sunt diferite:
a) Potrivit unei prime opinii, dintr-o primă analiză de text, se înțelege că nu vor fi scutiri de la plata taxei de timbru în niciuna din cauzele ce au drept obiect partajele și în niciuna din cauzele ce au drept obiect succesinea.
b) Potrivit celei de-a doua opinii, care ne sugerează să facem și o analiză gramaticală a textului de lege (atat din punct de vedere sintactic cat si morfologic), se înțelege că textul de lege are în vedere doar partajele succesorale și orice alte cauze cu privire la succesiune.
Prin urmare, potrivit celei din urmă opinii, dacă doar partajele succesorale nu beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru, însemnaă că celelalte partaje vor fi scutite de taxa de timbru.
Spre exemplu, potrivit acestei opinii, în cauzele de divorț, când soții încheie un acord de mediere inclusiv cu privire la partajul bunurilor comune, însemnă că aceștia vor fi scutiți de taxa de timbru.
Cu alte cuvinte, dacă se va accepta această interpretare a textului de lege, aș spune că devine extrem de avantajos pentru soți ca, odată cu divorțul, să soluționeze și partajul, beneficiind astfel de scutire de la plata taxei.
Mai mult, având în vedere textul de lege, aș spune că într-o cauză de divorț, partajul este doar o cerere accesorie, obiectul principal fiind divorțul. Daca se soluționează divorțul, se soluționează și partajul. Daca nu se soluționează divorțul (prin acord), nu se mai pune problema partajjului (decat în anumite condiții care nu cred ca au imporrtanță în această discuție).
Dacă am duce mai departe raționamentul, aș spune că pare o interpretare corectă cea potrivit căreia doar în cazul succesiunilor nu pot fi scutiri deoarece aici vorbim de o taxa pe ceva ce primești ca moștenire, ceva ce aveai deja si care nu-ti diminuează avutul existent anterior moștenirii pe cand in celelalte cauze de partaj, după ce că se împarte bunul aflat în coproprietate (sau devălmîșie), se diminuează substanțial avutul coproprietarilor.
Spre exemplu, în cauzele de divorț, soții sunt nevoiți să facă partajul pentru a-și asigura fiecare o existență proprie, o locuință unde va locui singur si unde va locui si cu copiii sau unde va trebui sa poata primi copiii pentru menținerea legăturilor firești părinte-copil. Pe lângă faptul că în urma partajului le va reveni mult mai puțin (de regulă jumătate) iar cu acea parte vor fi nevoiți sa-si asigure o nouă locuință (unde sa locuiască si cu copiii), acea parte mai este diminuata si de taxa judiciară de timbru care este consistentă și care va face viața grea tuturor, în special copiilor acestor soți.
În multe dintre situații, în afara locuinței ce o partajează, soții nu mai au și alte bunuri care să le asigure un minim confort după divorț. Plata taxei este o mare povara pentru acestia. De multe ori, datorită costurilor in ceea ce priveste asigurarea noii/noilor locuinte, soții nici nu se mai gandesc la divort. Prin urmare, dacă se va accepta de catre instanțe faptul că în astfel de situatii, cum este cazul partajului bunurilor comune, părțile vor fi scutițe de la plata taxei pentru partaj, ar fi un beneficiu real nu doar pentru aceștia ci și pentru societate, dar in mod special pentru copiii acestor soți.
Prin urmare, nu ne rămâne decât să vedem în ce sens se va contura practica judiciară.
Până atunci, dumneavoastră care credeți că este interpretarea corectă?
Medierea, cale spre armonie 
Fanuta pertinenta observatia ta cu privire la taxele de timbru privind partajul de bunuri intre soti…Mai mult, acuma nu-i mai spune partaj de bunuri, ci lichidare regim patrimonial, asa ca nu se incadreaza in exceptia de care vorbesti….deci putem beneficia in continuare de restituirea taxei sau scutirea de aceasta….
Viorel, multumesc.
Intr-adevar, acesta este un argument foarte puternic. Putem observa din Noul Cod civil ca acesta se refera in mod diferit la partajul bunurilor comune rezultate in urma casatoriei fata de partajul mostenirii. Ele se si regasesc in NCC la capitole diferite.
Prin urmare, daca vorbim de lichidare regim comunitate de bunuri si obligatii, pe de o parte iar pe de alta parte, de partaj voluntar in cazul mostenirii, cred ca lichidarea regimului comunitatii (legale, de regula) prevazut de art. 357, cred ca putem intelege ca partajul in urma divortului nu face parte din exceptiile de la scutirea/restituirea taxei judiciare de timbru, introdusa de Legea 115/2012.
Cred ca aceste argumente vor fi de folos in dosarul de partaj, solutionat prin mediere, al carui acord a fost depus dupa 1 octombrie la instanta.
Promit sa va tin la curent.
Sunt optimista.