Informarea obligatorie – concluziile întâlnirii dintre reprezentanţii Consiliului de Mediere, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei

La iniţiativa Consiliului de Mediere, a avut loc în data de 19 sept. 2012 la sediul CdM o întâlnire interinstituţională, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor legii 115/2012 ce aduce modificari substanțiale legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

In urma discutiilor avute, s-a intocmit un proces verbal ce atinge puncte sensibile si care pot aduce dificultati in aplicarea practica a legii.

In vederea aplicarii prevederilor legii, s-a discutat cu privire la elaborarea de către Consiliul de mediere a unui Ghid referitor la informarea gratuita statuata de lege, incepand cu 1 octombrie.

Pr-vb al sedintei CSM – MJ – CDM a fost publicat de dl Cristi Danileț, pe blogul domniei sale: cristidanilet.wordpress.com/

Iata continutul Pr- vb. asupra caruia-am permis sa fac cateva sublinieri:

Proces verbal

 încheiat ca urmare a întâlnirii dintre reprezentanţii Consiliului de Mediere, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei

având ca obiect Legea nr.115/2012

 La iniţiativa Consiliului de Mediere, a avut loc în data de 19 sept. 2012 la sediul CdM o întâlnire interinstituţională, după cum urmează:

 – din partea Consiliului de Mediere: preşedinte Dorin Bădulescu şi membru Zeno Şuştac, mediatori;

– din partea Consiliului Superior al Magistraturii: membru Cristi Danileţ şi şef serviciu Andreea Uzlău, judecători;

– din partea Ministerului Justiţiei: Cristina Irimia şi Nicoleta Miclăuş, consilieri.

S-au luat în discuţie modalităţile şi dificultăţile de implementare a Legii nr. 115/2012, identificându-se următoarele probleme şi propuneri de modificare:

1. Legea nr. 115/2012 intră în vigoare potrivit regulilor de la art. II, respectiv la 1 oct. 2012, cu excepţia dispoziţiilor cu privire la informarea obligatorie care vor intra în vigoare la 9 ian. 2013.

2.  Având în vedere că legea 115 face trimitere în patru articole la Noul C.p.civ. şi că intrarea în vigoare a acestuia din urmă s-a amânat pentru 1 febr 2013, legea 115/2012 trebuie amendată urgent, cel mai indicat prin OUG.

3. Părţile au la dispoziţie în incinta palatelor de justiţie datele de contact ale mediatorilor cuprinse în Tabloul Mediatorilor. Dar este posibil ca nu toţi mediatorii din Tablou să fie dispuşi să facă sesiuni de informare, căci acestea sunt gratuite. Ca urmare, este indicată alcătuirea unor liste cu mediatori doritori pentru a face informare, care să fie înaintate organelor judiciare – acest lucru poate fi reglementat prin Ghidul pentru organizarea şedinţei de informare emis de CdM (Ghidul), respectiv în Regulamentul de ordine interioară a instanţelor/parchetelor (ROI).

4. Unele instanţe au posibilitatea de a oferi spaţiu pentru „mediatori de serviciu”. Disponibilitatea instanţelor în acest sens urmează a fi stabilită prin ROI, iar modul de împărţire a spaţiului şi timpului respectiv a modului de desemnare a mediatorilor va fi stabilită prin Ghid.

5. Art. 59introdus prin legea 115 reglementează un nou tip de cerere adresată instanţei, care nu presupune existenţa unei acţiuni înregistrate pe rol. Aceasta presupune o modificare a ECRIS. Instanţele se vor aglomera cu cauze nelitigioase.

6Şedinţa de informare trebuie să se realizeze, pe cât posibil, în prezenţa ambelor părţi şi să aibă loc în faţa aceluiaşi mediator, altfel nu se împlineşte scopul legii, acela de a se convinge părţile să accepte în final medierea. Ca urmare, trebuie asigurată prezenţa pârâtului fie de către reclamant (pe cheltuiala sa), fie prin invitaţie trimisă de către mediator (pe cheltuiala reclamantului). Numai dacă ambele părţi participă la şedinţa de informare se poate elibera de către mediator dovada cerută de lege, altfel documentul eliberat cum că şedinţa de informare nu a avut loc trebuie să conţină explicaţia imposibilităţii şi ataşată dovada invitării pârâtului.

7. Probleme de desfăşurare a şedinţei de informare identificate – atunci când:

–     o parte declanşează mai multe procese simultan sau succesiv dar diferenţă mică de timp: ar fi suficientă o singură informare, ar avea această soluţie acoperire legală? Răspunsul a fost că e necesară şedinţa de informare pentru fiecare dosar.

–     Ce se întâmplă dacă pârâtul refuza invitaţia de a participa la şedinţa de informare? Răspunsul a fost că nu poate avea loc şedinţa de informare, deci nu se va putea elibera dovada participării la şedinţa de informare. Ar putea fi eliberat un proces verbal prin care să se constate că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia legală pe care să-l poată folosi ulterior în instanţă.

–      Ce se întâmplă când pârâtul are domiciliul în altă localitate/ţară?

–    Ce se întâmplă dacă reclamantul care doreşte informarea nu cunoaşte adresa pârâtului sau dacă adresa din invitaţia la şedinţa de informare diferă de cea trecută ulterior în acţiune?

–      Ce se întâmplă dacă părţile contactează simultan mediatori diferiţi?

–      Cum se desfăşoară o şedinţă de informare când părţile sunt f. numeroase?

Ca urmare, Ghidul trebuie să lămurească ce se întâmplă atunci când informarea/medierea nu poate avea loc (pârâtul nu vine, are nevoie de interpret dacă este surdo-mut, e plecat din ţară etc).

8. Nu este clară sancţiunea neîndeplinirii procedurii prealabile a informării cu privire la mediere:

– dacă reclamantul, eventual şi pârâtul, acceptă medierea şi nu merg la şedinţa de informare, pot fi amendaţi (conform legii 202/2010), dar cauza ar trebui să se deruleze în continuare

– dacă pârâtul este invitat la mediere şi nu dă curs invitaţiei, nu poate fi sancţionat

– dacă reclamantul depune acţiunea, respectiv victima depune plângerea prealabilă şi declară expres sau tacit că refuză să urmeze procedura de informare, legea ar trebui să prevadă în mod expres sancţiunea inadmisibilităţii cererii.

9. Informarea pe care o face organul judiciar în baza art. 6 din legea 192/2006 este diferită de informarea pe care o face mediatorul în baza art. 601introdus prin Legea 115: prima este generală şi se poate face o singură dată la începutul şedinţei de judecată precum şi prin afişe la uşa instanţei – aspect care urmează a fi detaliat în ROI. Cealaltă este o informare cu privire la litigiul concret privind părţi determinate.

10. Reglementarea de la lit g, alin 1 din art. 601comportă mai multe discuţii:

– este reglementată greşit în secţiunea vizând medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată, întrucât dispoziţiile de la această literă vizează informarea din faza de urmărire penală;

– ipoteza „infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală” va crea dificultăţi de interpretare: cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ? Nu asta a fost voinţa legiuitorului, mai ales că există infracţiuni care nu se pun în mişcare la plângerea prealabilă dar totuşi permit împăcarea părţilor (ex. seducţia – art. 199 C. pen.), sau infracţiuni care se pun în mişcare la plângerea prealabilă dar nu se prevede şi posibilitatea împăcării părţilor (ex. violul – art. 197 alin.1 C. pen). E posibil ca intenţia legiuitorului a fost să excludă violul din categoria infracţiunilor detaliate de text. Astfel, o eventuală reformulare care să permită includerea infracţiunilor precum seducţia ar trebui să ţină cont de acest aspect. Ca urmare, se propune formula „infracţiuni pentru care retragerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”;

– textul nu acoperă situaţia în care victima este de acord cu medierea, dar să nu se desfăşoare împreună cu făptuitorul;

– nu există o sancţiune procesual penală a lipsei apelării la procedura de informare cu privire la avantajele medierii.

11.  Formularea din art. 64 alin 11introdus prin Legea 115/2012 nu este suficient de clară. Dacă se doreşte ca pentru acele tipuri de litigii în mod obligatoriu părţile să supună acordul de medierii consfinţirea înţelegerii, atunci trebuie făcută trimiterea aplicării „în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 59”.

Proces verbal încheiat de Cristi Danileţ,

după acceptul reprezentanţilor CdM şi MJ

Notele de mai jos apartin dlui Cristi Danilet:  

Nota 1: în Comisia nr. 1 a CSM, la şedinţa din 28 sept 2012, s-a discutat despre necesitatea prevederii unui termen în care să aibă loc şedinţa de informare.

Nota 2: în şedinţa din 28 sept. 2012, CdM a aprobat Ghidul pentru organizarea şedinţei de informare şi formularul procesului verbal de informare.

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre “Informarea obligatorie – concluziile întâlnirii dintre reprezentanţii Consiliului de Mediere, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei

  1. Pingback: Informarea obligatorie – concluziile întâlnirii dintre reprezentanţii Consiliului de Mediere, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s