Custodia comuna. Tot mai multi tatici prind curaj si cer exercitarea in comun a autoritatii parintesti prin mediere.

Potrivit art. 397 din Noul Cod civil, exercitarea autorității părintești se exercită în comun de către părinți.

Astfel, art. 397 dispune: „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de situația în care instanța decide altfel.” Prin urmare, regula stabilită de Noul Cod civil este aceea ca ambii părinți să dețină custodia în comun și numai prin excepție autoritatea părintească să fie exercitată  de către unul dintre părinți.

Cu alte cuvinte, numai prin excepție, când există motive întemeiate și în funcție de interesul superior al copilului instanța poate stabili exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, conform art. 398 Noul Cod civil . În această situație celălalt părinte (cel ce nu are custodia copilului) păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a-și exprima acordul în cazul unei posibile adopții a minorului, potrivit alin. (2) art. 398 Noul Cod civil.

Pe cale de consecință, dacă unul din părinți se opune exercitării custodiei comune, acesta trebuie să vină și cu argumente temeinice în acest sens. Altfel, instanța va dispune ca ambii părinți să exercite în comun autoritatea părintească, hotărând totodată și asupra modului în care aceasta va fi exerciattă de către părinți.

Prin urmare, ar fi de preferat ca părinții să ajungă la o înțelegere privind custodia comună și să găsescă împreună acele modalități de exercitare a autorității părintești, ținând cont și de interesul superior al copilului. Astfel, părinții au posibilitatea să hotărască singuri asupra acestor aspecte iar în situația în care minorii au împlinit 10 ani, în măsura în care este și este posibil, să ia și ei parte la luarea deciziilor ce-i privesc.

În numeroase cazuri, relațiile dintre părinți sunt grav deteriorate iar dialogul este greu de stabilit pentru a se ajunge la o astfel de înțelegere amiabilă. Pentru astfel de situații, medierea poate fi o soluție. Un al treilea – mediatorul, imparțial – poate sprijinii părinții în găsirea acelor soluții care să confere tuturor (părinți, copii) confortul unei înțelegeri amiabile.

În ultima perioadă, tot mai mulți părinți (în speță tăticii cărora nu le-au fost încredințați copiii) sunt încurajați de noile reglementări din Codul civil recent intrat în vigoare și cer instanțelor custodia comună. Mai mult, parte dintre aceștia recurg inițial la procedura medierii pentru optimizarea șanselor de a ajunge cu celălalt părinte la o înțelegere pe cale amiabilă, urmând ca uletrior să ceară instanței să se pronunțe asupra acordului de mediere.

Personal, încurajez părinții să încerce să găsescă împreună cele mai bune soluții spre binele copiilor, evitând astfel ca instanțele să hotărască pentru ei. Soluția găsită de părinți va fi întotdeauna mai potrivită decât orice soluție impusă de altcineva. De asemenea, încurjez părinții să aibă permanent în vedere interesul superior al copiilor, implicându-i și pe aceștia atunci când este cazul și când comunicarea dintre părinți s-a reluat în mare măsură. Săptămâna trecută am încheiat un acord de mediere în care a fost prezentă și fiica în vârstă de 12 ani, atunci când părinții au discutat și au luat decizii ce o priveau.

Astfel, părinții fiind de acord cu exercitarea în comun a autorității părintești, pot decide împreună cu privire la următoarele aspecte:

1. domiciliul stabil al copilului;

Atrag atenția asupra acestui punct întrucât am constatat deja din practică faptul că prin custodie comună se înțelege implicit și că domiciliul va fi jumătate din timp la mama, jumătate din timp la tata. Sigur că nu este imposibil însă trebuie văzut în ce măsură copilului îi este bine astfel. Dacă ambii părinți decid că așa este mai bine iar instanța, în urma raportului de anchetă socială, constată că este respectat interesul copilului atunci se poate ajunge și la o astfel de decizie. Practica ne va arăta, în timp, către ce soluții se tinde, cu atât mai mult cu cât art. 400 din Noul Cod civil prevede că în ipoteza în care părinții nu se înțeleg, instanța va stabili ca minorul să locuiască în mod statornic cu unul dintre părinți, ținând seama de interesul superior al copilului. Din nou, revin cu recomandarea ca, pentru a evita astfel de situații, părinții să urmeze o procedură de mediere dacă nu reușesc singuri să ajungă la o înțelegere.

2. programul vizitare, atunci când domiciliul stabil al copilului se află la unul din părinți;

3. vacanțele școlare; concediile;

4. modalitatea de luare a deciziilor cu privire la aspectele ce se pot ivi si-i privesc pe copii;

5. îngrijirile medicale; medicul de familie;

6. educația copiilor; alegerea școlii; implicarea părinților în activitățile școlare (ședințe cu părinții, proiecte, activități derulate în școală);

7. petrecerea timpului liber; tipurile de activități recreative; grupul de prieteni;

8. petrecerea timpului cu rudele din familia lărgită;

9. cumpărături (îmbrăcăminte, hrană, rechizite).

Toate aceste puncte sunt numai câteva din cele ce pot fi abordate în ședința de mediere și care pot fi inserate în acordul de mediere astfel încât să fie preîntâmpinate dispute ulterioare în exercitarea comună a autorității părintești.

Se estimează că tot mai pulți părinți, de regulă tații, vor dori să beneficieze de noile prevederi și vor cere custodia comună, apelând astfel la mediere pentru a fi sprijiniți în găsirea celor mai potrivite soluții privind minorii.

Personal, îi felicit pe  părinții ce doresc să-și asume răspunderea și greutățile custodiei comune, chiar dacă hotărârile judecătorești anterioare au încredințat copiii numai unuia dintre părinți. Nu este o sarcină ușoară însă este în interesul copiilor pe care fiecare dintre noi și-a asumat răspunderea de a-i aduce pe lume. De asemenea, le recomand cu căldură să apeleze la un mediator în vederea restabilirii dialogului cu celălat părinte, pentru normalizarea relațiilor dintre părinți sau chiar dintre părinți și copii, acolo unde ele au fost afectate.

Totodată, le urez succes tuturor celor ce redeschid un astfel de proces. Redeschiderea unui proces fără luarea anumitor măsuri poate fi perceput ca inițierea unui nou război de către celălalt părinte (de regulă părintele căruia i-a fost încredințat minorul) iar demersurile făcute de pe poziții contrare pot dăuna copiilor în loc să le aducă  beneficii. De aceea recomand părinților ca, înainte să facă primele demersuri în vederea obținerii custodiei comune, să consulte un mediator în prealabil, cel puțin pentru a avea o imagine clară asupra situației și a lua decizii în consecință.

Anunțuri

Un gând despre “Custodia comuna. Tot mai multi tatici prind curaj si cer exercitarea in comun a autoritatii parintesti prin mediere.

  1. Pingback: Custodia comuna. Tot mai multi tatici prind curaj si cer exercitarea in comun a autoritatii parintesti prin mediere. « Mediator Călina Sorescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s