Medierea – procedura judiciara sau extrajudiciara?

Articol publicat si pe Juridice.ro

1. In functie de criteriul posibilitatii de a recurge la mediere inaintea sau in timpul derularii unui proces pe rolul instantelor (ori dupa cum medierea are loc in timp ce pe rolul instantelor se afla o pricina al carei obiect de solutionat face si obiectul procedurii de mediere), unii autori au clasificat medierea in judiciara si extrajudiciara [1].

Cu alte cuvinte, prin mediere judiciara, potrivit autorilor mentionati, trebuie sa ”intelegem medierea ce are loc in cursul desfasurarii unui proces, in fata unei instante judecatoresti sau arbitrale, in urma dorintei partilor sau la recomandarea instantei[2]. Astfel, medierea judiciara este medierea ce are loc in cursul unui proces si care se afla, sub anumite aspecte, sub controlul instantei judecatoresti si este susceptibila de constatare [3], de catre instanta, printr-o hotarare de expedient [4].

Prin mediere extrajudiciara, potrivit acelorasi autori mentionati, trebuie sa intelegem medierea ce se desfasoara independent de un proces judiciar sau arbitral [5]. Altfel spus, medierea extrajudiciara este medierea ce se desfasoara in afara instantei, cu scopul de a preveni un proces judiciar [6].

2. Potrivit opiniilor mai sus exprimate, asa cum si observa unul dintre cei doi autori [7], ceea ce deosebeste cele doua feluri de mediere nu este procedura propriu-zisa a medierii, ci faptul ca intervine in afara sau in cadrul derularii unui proces. Avand in vedere acest fapt, intrucat procedura medierii este aceeasi, indiferent cand are loc, indiferent de faptul ca obiectul medierii face sau nu si obiectul unui litigiu, este impropriu a afirma ca medierea ar putea fi judiciara sau extrajudiciara.

3. Important de subliniat este faptul ca, desi medierea se desfasoara ”in timpul” unui proces, procedura de mediere se deruleaza absolut independent de instanta, aceasta neintervenind in niciun fel in procesul de mediere. Singura interventie a unui complet de judecata are loc in momentul in care partile revin in instanta pentru a obtine hotararea de expedient. Astfel, numai dupa ce se incheie acordul de mediere, daca instanta constata ca prin acord nu se incalca normele legale in vigoare sau cele de ordine publica, va constata acordul partilor. Avand in vedere forta unei hotarari judecatoresti, instanta va verifica si ea daca acordul partilor este  valabil.

4. Un alt aspect important de subliniat este imprejurarea ca medierea poate avea loc nu doar inainte de sesizarea unei instante sau dupa ce procesul a fost declansat, ci si dupa finalizarea unui proces. Astfel, intrucat legea nu distinge, medierea se poate derula inclusiv dupa ce instanta a pronuntat o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.

Dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti, este posibil ca partile, multumite de hotararea instantei, sa treaca la executarea de buna voie a hotararii. In aceasta ipoteza, se pune definitiv capat procesului. Insa, nu de putine ori, cel putin una dintre parti poate fi nemultumita de hotararea pronuntata, tot astfel cum este posibil ca ambele parti sa fie nemultumite.

Dupa cum o arata practica judiciara, pot fi situatii in care partea care a cazut in pretentii sa nu doreasca executarea de buna voie a hotararii judecatoresti si astfel, partea interesata  va fi nevoita ca, pentru realizarea dreptului sau, sa recurga la executarea silita a debitorului, situatie in care ne aflam in cea de-a doua faza a procesului, cea a executarii silite.  Prin urmare, procesul dintre parti continua, medierea fiind posibila si in aceasta faza procesuala [8].

Totusi, in ipoteza in care ambele parti sunt nemultumite de solutia data de instanta, partile pot sa nu treaca imediat nici la executarea de buna voie, nici la executarea silita, ramanandu-le posibilitatea medierii. Conflictul in sine nefiind stins, partile au posibilitatea sa preintampine continuarea procesului, de aceasta data fiind vorba de faza executarii silite, care, nu de putine ori, confera disconfort ambelor parti si presupune cheltuieli suplimentare.

5. In oricare dintre aceste situatii ne-am afla (inainte de declansarea executari silite sau ulterior declansarii acestei faze procesuale), partile pot recurge la mediere. De aceasta data insa obiectul medierii nu va mai fi cel dedus judecatii. Intrucat prin hotararea pronuntata de instanta de judecata, situatia s-a clarificat din punct de vedere juridic; de aceea partile pot dispune prin acordul de mediere numai cu privire la drepturile si obligatiile pe care instanta le-a recunoscut prin hotarare, partile nemultumite dand astfel un alt sens solutiei pronuntate.
Prin urmare, obiect al medierii il fac drepturile, respectiv obligatiile stabilite prin hotararea judecatoreasca, dupa ce aceasta a devenit irevocabila, iar nu insasi hotararea judecatoreasca.

6. Important de subliniat este faptul ca, prin incheierea unui acord de mediere dupa un astfel de moment, nu se poate vorbi de nesocotirea unei hotarari judecatoresti ci, in aceasta ipoteza, ne aflam  in situatia in care partile pot dispune cu privire la drepturile si obligatiile care le-au fost recunoscute, respectiv care au fost stabilite prin hotararea judecatoreasca.

7. De asemenea, este important de avut in vedere faptul ca desi Legea nr. 192/2006 face trimitere la prevederile art. 271 din Codul de procedura  civila, nu poate fi pus semnul egalitatii intre acordul de mediere si tranzactie. Acordul de mediere se poate incheia oricand, insa, pentru a fi in prezenta unei tranzactii, asa cum prevede si Codul civil, este necesar a fi indeplinite toate celelalte conditii prevazute de art. 1704-1717 C. civ. [9].

8. Calificand medierea dupa criteriul momentului in care intervine (judiciara sau extrajudiciara), riscam sa dam nastere multor confuzii, intrucat inducem in mod gresit ideea ca aceste doua tipuri de proceduri ar fi diferite.

Dupa  o analiza comparativa, constatam ca diferentele dintre cele doua forme ale medierii nu sunt esentiale, nu sunt de fond. Procedura in sine, indiferent de momentul in care se deruleaza, se desfasoara dupa aceleasi tipare. In afara de momentele diferite in care intervine medierea, ceea ce mai poate fi diferit, dar nu in mod obligatoriu, este modul in care partile inteleg sa supuna acordul final (acordul de mediere) controlului judiciar sau autentificarii notarului public.

Potrivit art. 59 din Legea nr. 192/2006, ”Intelegerea partilor poate fi supusa autentificarii notarului public ori, dupa caz, incuviintarii instantei de judecata, in conditiile prevazute la art. 63.

Intrucat, asa cum este prevazut si in art. 58 alin. 1 din Legea medierii, acordul de mediere ”are valoarea unui inscris sub semnatura privata”, in anumite situatii este necesar ca acordul sa indeplineasca anumite conditii de fond si de forma ce sunt impuse de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. In astfel de situatii, acordul poate fi supus autentificarii notarului public sau incuviintarii instantei, dupa caz. Faptul ca acordul de mediere va fi supus autentificarii notarului ori incuviintarii instantei nu este de natura sa atraga modificari asupra continutului acordului de mediere, cu atat mai putin asupra procedurii in sine.

Atat instanta cat si notarul public vor efectua un control de legalitate a clauzelor ce vor fi cuprinse in acord si, totodata, vor verifica acordul dintre parti.
Acordul de mediere, autentificat de notar sau incuviintat de instanta, are aceeasi forta juridica si, in ambele cazuri, atat hotararea, cat si inscrisul autentic, sunt titluri executorii [10].

9. Dupa cum prevede art. 59 din Legea medierii, intelegerea partilor ”poate” fi supusa autentificarii notarului ori incuviintarii instantei. Pe cale de consecinta, nu este obligatoriu ca partile sa revina in instanta pentru hotararea de expedient. Desigur ca in aceasta ipoteza, nu mai poate fi ceruta nici restituirea taxei de timbru, nici restituirea sumelor platite mediatorului cu titlu de onorariu [11] si nici nu se poate beneficia de alte forme ale ajutorului public judiciar, in conditiile OUG nr. 51/2008.

La momentul revenirii in instanța, daca pricina a fost suspendata, partile trebuie sa repuna cauza pe rol (daca a fost suspendata) si sa ceara hotararea de consfintire a invoielii dintre parti, cerand totodata si restituirea taxei de timbru.

10. Ca atare, in aceste situatii procedura medierii nu este diferita, ci doar modul de consfintire a acordului. Procedura de mediere se desfasoara doar in prezenta partilor si a mediatorului autorizat, fara interventia instantei. Mediatorul este cel care va aduce la cunostinta instantei procesul verbal incheiat si semnat de parti iar partile nu fac altceva decat sa ceara instantei consfintirea acordului lor, situatie in care instanta nu va interveni asupra clauzelor convenite in acord, cata vreme sunt indeplinite conditiile generale privind conventiile. Pe cale de consecinta, in conditiile neimplicarii instantei in procedura propriu-zisa de mediere, este greu de acceptat ca medierea este una judiciara.

11. In raport de cele analizate anterior, este necesar sa subliniem si faptul ca medierea are un camp mult mai larg de aplicare. Prin mediere se solutioneaza conflicte ce nu pot face obiect al unui litigiu, astfel ca sfera de aplicare a medierii nu trebuie restransa sau calificata doar prin raportare la  conflictele ce pot face obiectul unei judecati.

Prin urmare, conchidem ca medierea nu poate fi calificata ca judiciara. Dupa parerea noastra, medierea este eminamente o procedura extrajudiciara, indiferent de momentul in care are loc, intrucat organele judiciare sau cele cu activitate jurisdictionala nu pot interveni in niciun fel in procedura medierii, asa cum este aceasta reglementata de Legea nr. 192/2006.


[1] F. G. Pancescu, Legea medierii – Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 22 si I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 626

[2] F. G. Pancescu, op. cit., p. 22

[3] Potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

[4] I. Deleanu, op. cit., p. 626

[5] F. G. Pancescu, op. cit., p. 22

[6] I. Deleanu, op. cit., p. 626

[7] F. G. Pancescu, op. cit., p. 23

[8] Fl. Baias, Unele consideratii referitoare la tranzactie, Revista romana de drept nr. 9-12/1989, p. 18-26

[9] Spre exemplu, acordul de mediere se incheie intotdeauna in prezenta unui mediator, in condiiile Legii nr. 192/2006, pe cand tranzacia se poate incheia fara prezenta unui tert.

[10] Art. 63 alin. (3) din Legea nr. 192/2006, respectiv art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificarile ulterioare

[11] Potrivit art. 20 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008

Anunțuri

Un gând despre “Medierea – procedura judiciara sau extrajudiciara?

  1. Pingback: Medierea – procedura judiciara sau extrajudiciara?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s