Medierea devine obligatorie in cauzele comerciale și în cele de divorț?

Articol publicat si pe Juridice.ro

În Expunerea de motive la Proiectul Legii privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor), se admite faptul că:

Dintre disfuncţionalităţile majore ale justiţiei din România, cel mai aspru criticată a fost lipsa de celeritate în soluţionarea cauzelor. Întrucât procedurile judiciare se dovedesc deseori greoaie, formaliste, costisitoare şi de lungă durată, s-a conştientizat faptul că eficacitatea administrării actului de justiţie constă în mare măsură şi în celeritatea cu care drepturile şi obligaţiile consfinţite prin hotărâri judecătoreşti intră în circuitul juridic, asigurându-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecăţii.

Prin reformarea codurilor de procedură, civilă şi penală – recent adoptate – s-a urmărit, ca obiectiv esenţial, crearea în materia procedurilor judiciare a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.

În urmărirea acestor deziderate, s-a resimțit nevoia instituirii unor norme procedurale care să aibă efecte imediate, și în ideea pregătirii implementării noilor coduri.

Astfel, au fost propuse și câteva norme privind medierea prin care, pe de o parte, se urmărește armonizarea Legii medierii (Legea 192/2006) cu anumite prevederi din Codul familiei și din Codul de procedură civilă iar pe de altă parte, se urmărește atât degrevarea instanțelor de judecată cât și asigurarea celerității procedurilor judiciare.

Aceste norme vizează cauzele de dreptul familiei, în special procedura de divorț și posibilele cereri accesorii, și cauzele comerciale.

După cum se arată în expunerea de motive, mai sus amintită, au fost propuse aceste modificări „Pentru stimularea părţilor de a încerca soluţionarea unor conflicte în afara cadrului judiciar”, dând încă odată posibiliatea magistratului de a recomanda părților medierea chiar și atunci când nu s-a împlinit un an de la încheierea căsătoriei, chiar și când au rezultat copii minori.

De asemenea, și în materie comercială se aduc modificări, în sensul că se înlocuiește procedura prealabilă a concilierii (așa cum este ea statuată în prezent în cuprinsul art. 720 indice 1 din Cod. pr. civ.) cu procedura medierii, ca procedură prealabilă unui litigiu.

Noutatea, în ambele cazuri, este dată de faptul că atunci când instanța recomandă părților medierea, acestea trebuie să apeleze la un mediator, în vederea informării, în acest sens instanța acordând un anumit termen. Astfel, din redactarea textului, reiese faptul că părțile vor fi nevoite să urmeze procedura prealabilă a medierii și abia la finalul acesteia părțile pot decide dacă aleg să parcurgă procedura propriu-zisă a medierii sau revin în instanță.

Prin urmare, putem afirma că atunci când instanța va recomanda medierea în cauzele de divorț sau în cauzele comerciale, părțile litigiului vor fi obligate să aleagă un mediator, de comun acord, în vederea informării. Această informare se va realiza în cadrul procedurii prealabile a medierii așa cum este ea prevăzută de Legea 192/2006 (art. 43 și 44), procedură ce se poate finaliza fie cu încheierea unui contract de mediere (situație în care partile vor incerca solutionarea litigiului pe parcursul următoarelor ședințe de mediere) fie vor reveni în instanță.

În oricare dintre situații, la finalul ședințelor de informare, mediatorul va elibera părților un proces-verbal prin care va informa instanța cu privire la rezultatul acestor ședințe, proces verbal ce va trebui depus în termenul stabilit de instanță.

Astfel, putem spune că procedura prealabilă a medierii va deveni obligatorie ori de câte ori instanța va recomada medierea, atât  în cauzele de divorț cât și în cele comerciale.

O veste bună pentru părțile aflate în conflict este dată de faptul că mediatorul va face această informare fără să perceapă un onorariu. Acest lucru este impus prin lege. Ca atare, procedura prealabilă se va derula fără niciun cost pentru justitiabilul ce a fost trimis de către instanță la mediere.

În susținerea celor afirmate mai sus, se impune o analiză a textelor ce au fost propuse.

1. Propunerile ce vizează desfacerea căsătoriei.

a. Modificările propuse pentru Codul familiei. Astfel, alin. 2 al art. 38 din Cod. fam se va modifica în sensul următor:

„(2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, în oricare din următoarele cazuri:

a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;

b) acordul părţilor este încheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori.”

Cu alte cuvinte, divorțul se poate pronunța:

1. doar prin acordul părților, dar după împlinirea a cel puțin un an de la căsătorie cu condiția să nu fi rezultat copii minori din căsătorie (fără a fi necesar a recurge la mediere, fiind suficient a prezenta instantei  acordul sotilor)

sau

2. ori de câte ori soții urmează procedura medierii și ajung la un acord, indiferent că a trecut sa nu un an de la încheierea casatoriei, fiind totodată indiferent faptul ca au rezultat ori nu copii minori din căsătorie.

Altfel spus, atunci când din căsătorie rezultă copii minori, se poate divorța amiabil numai dacă se va încheia un acord de mediere. De asemenea, în cazul căsătoriilor ce au durat mai puțin de un an, divorțul se poate prin acordul soților  decât dacă soții urmează procedura medierii și încheie un acord de mediere prin care se consfințește învoiala acestora.

Desigur, în cazul acordului de mediere, părțile trebuie să se prezinte instanței competente pentru a pronunța hotărârea de divorț, în condițiile legii.

b. Modificările propuse pentru Codul de procedură civilă:

  • Articolul 6131 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6131. – În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, în acţiunea de divorţ, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.

Primind cererea de divorţ, în cazul prevăzut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, preşedintele instanţei va verifica existenţa consimţământului soţilor,  după care,  va fixa un termen de două luni în şedinţă publică. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.

În cazul cererii de divorţ prin acordul părţilor prevăzut de art. 38 alin. (2) lit.b) din Codul familiei (prin mediere, asa cum am aratat mai sus), instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei conform acordului de mediere şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul  fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ. Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii. Instanţa poate administra orice probă consideră necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.

Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanţa va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.”

Observăm un avantaj ce conferă legiuitorul celor ce înțeleg să apeleze la mediere și anume, în cazul încheierii acordului de mediere, instanța va verifica stăruința soților în ceea ce privește divorțul fără a mai acorda termenul de două luni, așa cum este impus în ipoteza prevăzută la alin. 2, pct. a din art. 38 Cod. fam.

De asemenea, un alt avantaj este dat de faptul că, după încheierea acordului, părțile pot cere ele însele avizul autorității tutelare, fără a mai aștepta împlinirea termenului impus de instanță.

  • După articolul 614 , se introduce un articol nou, art.6141 cu următorul cuprins:

„Art. 6141. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul – verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.”

Din coroborarea art. 6 din Legea 192/2006, prin care magistratul are obligația de a recomanda părților medierea, cu această nouă reglementare,  rezultă că legiuitorul conferă magistratului posibilitatea de a stărui ca divorțul să se soluționeze în mod amiabil iar în cazul în care soții nu pot ajunge singuri la un acord, instanța va recomanda acestora medierea, situație în care soții vor fi nevoiți să apeleze la mediere în vederea informării iar în termenul impus de instanță să obțină, din partea mediatorului ales, procesul-verbal necesar informării instanței cu privire la rezultatul informării.

Prin urmare, pașii ce vor fi urmați sunt următorii:

1. Instanța, în virtutea rolului activ, va stărui ca soții să ajungă la o înțelegere în ceea ce privește căsătoria și cererile accesorii divorțului.

În cazul acordului soților, instanța va acorda un termen de două luni, termen la care va verifica din nou dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei.

2. În ipoteza în care părțile nu pot ajunge la un acord, instanța va recomanda părților medierea.

În această ipoteză, părțile nu mai au de ales. Ele vor fi nevoite să parcurgă procedura prealabilă a medierii care presupune etapa in care partile sunt informate, etapă la finalul căreia pot lua decizia fie de a solutiona litigiul prin mediere fie de a reveni in instanta.

3. Astfel, pasul trei este cel de informare cu privire la mediere și obținerea procesului-verbal prin care se constată parcurgerea acestei etape și rezultatul la care părțile au ajuns, de comun acord, indiferent care ar fi acest rezultat.

4. Daca, în urma procedurii de informare, partile se hotarasc sa urmeze procedura propriu-zisa a medierii, impreuna cu mediatorul vor stabili calendarul sedintelor de mediere, în vederea solutionarii litigiului și incheierii acordului de mediere.

Între timp, înainte de împlinirea termenului stabilit de către instanță pentru informare, părțile vor inmana instantei procesul-verbal ce va fi încheiat de mediator, la finalul procedurii de informare.

Desigur că există posibilitatea ca partile să încheie acordul de mediere inainte de implinirea termenului fixat de instanta. In aceasta ipoteza, partile se pot prezenta instantei nu doar cu procesul-verbal ci si cu acordul de mediere care va fi insotit și de procesul-verbal prin care se constata solutionarea medierii (de aceasta data, necesitatea întocmirii procesului-verbal  avand drept temei prevederile Legii 192/2006).

5. La încheierea acordului de mediere, soții revin in instanta pentru obținerea hotararii de divorț, in conditiile descrise de alin. 3 ale art. 6131 Cod pr. civ. în forma propusa mai sus.

6. Daca, in urma procedurii de informare, părțile doresc să revina in instanta, sunt libere sa o faca iar instanta va proceda la solutionarea litigiului pe calea clasica. Și in aceasta ipoteza partile trebuie sa prezinte instantei procesul-verbal intocmit de mediator și semnat de parti.

Observație. Este foarte important menționat faptul că, prin prisma noilor modificari ce se preconizeaza a fi aduse si art. 38 din codul familiei, asa cum am aratat mai sus, instanta va putea recomanda partilor solutionarea amiabila a divortului doar in ipoteza in care a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si din casatorie nu au rezultat copii minori. În restul cazurilor, coroborand si cu art. 6 din Legea 192/2006 (asa cum a fost modificat prin Legea 370/2009), instanta va recomanda medierea.

Acesta este sensul pe care cred ca trebuie sa-l dam acestor noi reglementari, acesta fiind și cel mai util în vederea realizarii dezideratelor mentionate in Expunerea de motive la care am facut referire.

Conchidem astfel ca, în caz de divort, atunci cand instanta va recomanda medierea, soții vor urma, în mod obligatoriu, procedura prealabila a medierii.

De  fapt, asa cum am mai afirmat și cu alte ocazii, este singurul mod în care medierea poate fi prevazuta ca procedura obligatorie, nimeni si nimic neputand impune partilor sa parcurga procedura propriu-zisa a medierii sau sa incheie un acord de mediere.

Procedura prealabila,  fiind de fapt o etapa de informare a partilor cu privire la mediere, este o procedura in care mediatorul are obligația de informare pentru ca părțile sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, astfel ca numai aceasta etapa poate fi prevazuta ca obligatorie fara a aduce atingere drepturilor si intereselor persoanelor.

Tot astfel se pune problema si in cauzele comerciale.

Astfel, se propun urmatoarele modificari:

  • Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 7207 – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.

Dupa cum usor se poate observa, se reia conținutul art. 6141 analizat mai sus. Astfel, și in cauzele comerciale ,raționamentul este identic cu cel descris anterioriar pasii de urmat sunt cei evidentiati mai sus .

Prin urmare, și în cauzele comerciale, cand instanta va recomanda părtilor medierea, acestea vor parcurge in mod obigatoriu procedura prealabila a medierii. In urma parcurgerii acestei etape, partile pot continua medierea, cu sanse mari de a ajunge la un cord, sau pot reveni in instanta dupa ce, in urma sedintei/sedintelor de informare, mediatorul va intocmi procesul-verbal prin care se constata rezultatul la care partile au ajuns.

Dat fiind faptul ca sunt aceeasi pasi de urmat ca si in cazul cererii de divort, nu vor fi reluati.

  • Articolul 7201 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 7201. – În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.

Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”

În prezent, art. 7201 alin. 1 prevede:

„În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile vor încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.”

Dupa cum lesne se poate observa, sintagma „părțile VOR încerca” din actuala reglementare se propune a fi  înlocuită cu sintagma „părțile POT încerca”, dând astfel caracter facultativ reglementarii noi.

Prin urmare, daca in actuala reglementare concilierea este prevazuta ca procedura prealabila obligatorie inainte ca partile sa recurga la instanta de judecata, pentru solutionarea litigiului dintre ele, potrivit noilor propuneri, partile nu mai sunt obligate   sa incerce nici concilierea nici medierea. Astfel, înainte de sesizarea instantei, partile conflictului de natura comerciala vor apela la mediere doar in mod facultativ.

Este de apreciat faptul ca s-a dorit inlocuirea concilierii cu medierea insa, asa cum este textul formulat, inlocuirea in mod real nu se realizeaza. Dat fiind acest fapt, apreciez ca mai degraba a fost o scapare a legiuitorului și ca, la momentul trecerii prin Parlament, formularea va fi una imperativa, ca si in actuala reglementare.

Astfel, de lege ferenda, alin. 1 al art. 7201 ar trebui formulat în felul următor:

„În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile VOR încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”

Recapituland, putem afirma ca medierea devine obligatorie atat in caz de divort cat si in cauzele comerciale, atunci cand instanta recomanda partilor medierea.

In ceea ce priveste cauzele comerciale, pana la instituirea medierii ca procedura  obligatorie prealabila sesizarii instantei (asemeni concilierii),  nu mai este decat un pas.

APDATE.

F.F. Important, o propunere legislativa ce mi-a scapat la prima lecturare, este cea de la punctul 6 din proiect, care nu lasa fara finalitate obligativitatea parcurgerii etapei de informare cu privire la mediere.

Astfel, la punctul 1 al alineatului 1 al articolului 108 indice 1, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins:
[108 indice 1 alin 1. „Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte savârșite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700lei:]
….

„f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”

Prin urmare, nu doar ca vor fi obligate partile sa parcurga procedura prealabila a medierii dar, vor putea fi si sanctionate, potrivit aprecierii instantei, cu amenda judiciara.


Anunțuri

12 gânduri despre “Medierea devine obligatorie in cauzele comerciale și în cele de divorț?

  1. Din pacate instantele nu sunt interesate sa recomande medierea.Sunt putini judecatori care o fac.Raspunsul unuia dintre ei la intrebarea cum sprijina judecatorii medierea??'”judecatorii trebuie sa judece nu sa recomande medierea!”.Cred ca am spus tot.Sunt mediator autorizat si de 6 luni nu fac decat sa promovez medierea si sa ma dezvolt profesional.Sper sa vina vremea sa fac si mediere.Succes tuturor !!

    Adriana

    • Adriana,

      Nu spun ca nu ai dreptate insa lucrurile au evoluat putin. Din septembrie sper sa se simta. Nu trebuie sa dezarmezi. Continua sa promovezi medierea promovandu-te implicit pe tine si rezultatele vor aparea. Alatura-te unei echipe (Asociatii Profesionale) care este implicata in activitati de informare si astfel vom reusi. Iti tin pumnii. Daca esti din Bucuresti, te asteptam pe la biroul nostru din Unirii. (De saptamana viitoare sper sa ma pot deplasa si eu.)

  2. Pingback: Mediere şi mediatori

  3. Nu mai comentez, este o confuzie de termeni, peste ceea ce scrie clar, in limba romana, chiar in textele citate de tine si repetate de 2 ori de mine.
    „Recapituland, putem afirma ca medierea devine obligatorie atat in caz de divort cat si in cauzele comerciale, atunci cand instanta recomanda partilor medierea.”
    Ministerul justitiei propune ca partile se vor prezenta la sedinta de informare, daca judecatorul a recomandat medierea, tu spui ca medierea este obligatorie si continui sa sustii ca cele 2 prevederi inseamna acelasi lucru.
    Crezi ce vrei…nu mai continui nici de dragul polemicii, nici de dragul amicitiei si nu sunt a htiat sa ma imbat cu apa rece de dragul a ceea ce mi-as dori si eu,dar inca nu scrie asta. Cat despre cat ne-am ocupat de proceduri, dupa 2 ani astept si opinii de la persoane mai experimentate

    • Costin,

      Constat ca vorbim despre acelasi lucru numai ca folosim alti termeni.
      Ca unul care s-a ocupat in detaliu de procedura medierii, vin si afirm, cu toata responsabilitatea, ca aceasta etapa de informare pe care instanta o recomanda partilor este tocmai procedura prealabila a medierii (si nu procedura prealabila a unui proces in instanta, la care probabil crezi ca ma refer), asa cum este ea descrisa de Legea 192/2006 in Sectiunea 1 din Cap. V, sectiune denumita: ”Procedura prealabila încheierii contractului de mediere.” (art. 43 si 44 din Lege).

      Aceasta etapa de ionformare cum o numesti tu (procedura prealabila a medierii cum o numesc eu)se poate finaliza prin incheierea contractului de mediere, situatie in care se trece in ce-a de a doua etapa – denumita procedura propriu-zisa a medierii. De asemenea, aceasta etapa se poate finaliza si cu refuzul partilor de a media.

      In oricare dintre situatii, mediatorul va fi obligat sa intocmeasca si la finalul acestei etape un proces verbal prin care sa se constate rezultatele acestei etape prealabile de informare. In actuala reglementare, mediatorul trebuie sa intocmeasca procesul verbal la momentul de final al medierii, indiferent de rezultat.

      Pentru mai multe lamuriri, voi reveni in saptamanile urmatoare cu o descriere a intregii proceduri a medierii.

  4. Daca tot insisti cu procedura prealabila obligatorie a medierii, REPET SI EU CA ESTE VORBA DE SEDINTA DESPRE INFORMARE DESPRE AVANTAJELE MEDIERII, CARE NU ESTE PARTE A PROCEDURII DE MEDIERE, CARE SE VA DESFASURA NUMAI DACA PARTILE AU ACCEPTAT-O DUPA SEDINTA DE INFORMARE.

  5. Florentina,

    bun venit. Si eu sunt o optimista. Asa cum am constatat, un numar tot mai mare de magistrati au facut propuneri in sensul ca medierea sa devina obligatorie, tocmai pentru degrevarea instantelor de judecata.

    Sper ca proiectul de lege sa fie votat in urmatoarea sesiune parlamentara. Nu mai este mult.
    Personal, voi urmari aceasta evolutie si poate vom reusi ca meierea sa ia locul concilierii in mod real, adica sa fie obligatorie medierea ca procedura prealabila in cauzele comerciale, asa cum era prevazuta concilierea.

  6. In toata aceasta teorie despre procedurile judiciare, de la prevederile clare ale codului civil se ajunge prin rationament eronat la opinii contradictorii si o concluzie falsa.

    „Art. 614^1. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.
    În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii.”

    „Art. 720^1. – În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”

    Sintagma „părțile POT alege medierea”, la care faci tu referire, a înlocuit vechea trimitere către conciliere, care era formulata imperativ.”
    Dupa cum lesne se poate observa, sintagma „părțile VOR încerca” din actuala reglementare se propune a fi înlocuită cu sintagma „părțile POT încerca”, dând astfel caracter facultativ reglementarii noi.
    Prin urmare, daca in actuala reglementare concilierea este prevazuta ca procedura prealabila obligatorie inainte ca partile sa recurga la instanta de judecata, pentru solutionarea litigiului dintre ele, potrivit noilor propuneri, partile nu mai sunt obligate sa incerce nici concilierea nici medierea. Astfel, înainte de sesizarea instantei, partile conflictului de natura comerciala vor apela la mediere doar in mod facultativ.

    „Recapituland, putem afirma ca medierea devine obligatorie atat in caz de divort cat si in cauzele comerciale, atunci cand instanta recomanda partilor medierea.”

    Te rog sa ma scuzi, Fanuta, dar pentru ca tot insisti si construiesti castele de nisip, revin cu tot respectul si politetea la intrebarea: unde este caracterul obligatoriu al medierii in cauzele de divort si cele comerciale, afirmat de tine in concluzie, cand tu insati mai sus, in citatele din Codul civil si opiniile tale spui contrariul, adica faptul ca este facultativa procedura medierii, cum de altfel este corect?
    In plus, cred ca totul pleaca de la o confuzie clara: CODUL VORBESTE DESPRE FAPTUL CA, IN CAZUL IN CARE INSTANTA RECOMANDA MEDIEREA, PARTILE SE VOR PREZENTA LA MEDIATOR PENTRU INFORMARE ASUPRA AVANTAJELOR MEDIERII, pe gratis, urmand ca apoi sa aleaga (LIBER, NU OBLIGATORIU) sau nu medierea! Deci este vorba de prevederea trimiterii la informare, nu la mediere, ca procedura prealabila procesului. Informarea despre mediere si avantajele sale nu este act procedural nici pentru mediator dupa legea medierii, nici pentru instanta (nefiind stabilita in codul de procedura publicat deja astfel). DECI ESTE OBLIGATORIE INFORMAREA, NU MEDIEREA CA PROCEDURA PREALABILA PROCESULUI, DACA INSTANTA A RECOMANDAT MEDIEREA IN CAZUL DIVORTULUI.
    IN PRIVINTA MATERIEI COMERCIALE, ESTE SI MAI SIMPLU SI CLAR CA MEDIEREA ESTE FACULTATIVA (POT INCERCA!)INAINTEA PROCESULUI SI NICI NU SE MAI PUNE CONDITIA FACULTATIVA NR. 2 DE LA DIVORT, RESPECTIV „DACA JUDECATORUL A RECOMANDAT MEDIEREA”).
    Nu cred ca este cazul sa mai insist, este indeajuns ceea ce am scris a treia oara, DIN PACATE, IN CODURI NICAIERI NU ESTE OBLIGATORIE MEDIEREA CA PROCEDURA PREALABILA. Iar prevederile din legea cu „mica reforma” in justitie, nu ajuta mai mult, ba chiar complica lucrurile la divortul cu copii, introducandu-se nedidactic, neprocedural, neconform cu principiile si prevederile legii medierii, avizarea acordului de mediere de catre autoritatea tutelara! Este o decadere din valoarea juridica a acordului dupa lege, il face dependent de o autoritate administrativa iar valabilitatea lui este conditionata de avizul pozitiv al acestei autoritati tutelare, peste vointa partilor. Ce se intampla daca autoritatea avizeaza negativ acordul? Se anuleaza acest act, vointa a partilor, se anuleaza medierea, contrar prevederilor legale si principiilor medierii. De aceea sustin ca se poate cere un aviz separat de catre parti, fara a avea influenta asupra valabilitatii acordului, ci ca un mijloc de completare a verificarilor judecatorului si formarii convingerilor sale, in baza caruia incuviinteaza sau nu acordul de mediere. Deci avizul nu trebuie dat pe acord, ci inr-un act administrativ separat, la solicitarea partilor sau instantei.

    • Costin,
      Dupa cum a si ramas scris, negru pe alb, am afirmat, chiar in concluzie, faptul ca „medierea devine obligatorie atat in caz de divort cat si in cauzele comerciale, ATUNCI CAND INSTANTA RECOMANDA PARTILOR MEDIEREA.”

      Ori de cate ori instanta va recomanda partilor medierea, acestea vor fi obligate sa parcurga procedura prealabila a medierii, acesta fiind singurul mod in care de fapt medierea va putea deveni obligatorie: partiel sa fie obligate sa parcurga aceasta etapa de informare si de formare a deciziei in cunostinta de cauza.

      În sprijinul afirmatiei mele, va citez punctul 6 din Proiect (punct care mi-a scapat):

      La punctul 1 al alineatului 1 al articolului 108 indice 1, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins:
      [108 indice 1 alin 1. „Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte savârșite în legătură cu procesul, astfel:
      1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700lei:]
      ….
      „f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”

      Prin urmare, nu doar ca vor fi obligate partile sa parcurga procedura medierii dar, vor putea fi si sanctionate, potrivit aprecierii instantei, cu amenda judiciara.

      In plus, observ ca ai luat totul atat de personal incat nu doresc sa intru in alte polemici.

      • Sunt f interesata de mediere,sunt mediator autorizat si astept cu nerabdare sa pot practica aceasta noua profesie.
        Sunt curioasa cand acesta noua Lege va fi promulgata cu mofificarile facute.
        Sunt o optimita si consider ca vom putea profesa atata timp cat instantele vor intelege ca munca lor trebuie degrevata iar ajutorul nostru va fi de bun augur.
        Astept promulgarea Legii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s