La cumpăna dintre ani!

Magistratii, medierea si principiul rolului activ al judecatorului in procesul civil

Mulţumesc din nou Juridice.ro pentru promovarea medierii în România.

Deşi este publicat la cumpana dintre ani, îmi place să văd în acest fapt că încet, încet, România doreşte să se schimbe la faţă (că tot se vorbeşte de nu ştiu ce lună albastră).

Articolul publicat pe Juridice.ro are menirea de a sublinia rolul activ al judecatorului pe parcursul desfasurarii unui proces civil din perspectiva institutiei medierii, asa cum este aceasta prevazuta de Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator [1] (in continuare Legea medierii), astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.

Fiind un articol cam tehnic si mai greu de digerat, voi incerca in cele ce urmează să-l reformulez, pe scurt.

În general, oamenii opun o oarece rezistenţă la nou. Nici noi românii nu facem excepţie, ba mai mult, aş spune că pe o axă a adaptabilităţii la nou, ne-am putea „mândri” cu o rezistenţă destul de mare la nou, în comparaţie cu alte populaţii ale globului.

Este drept totuşi că lucrurile s-au mai schimbat şi pe la noi. Ca atare, speranţa mea într-o societate mai tolerantă, înclinată spre dialog, renaşte.

Speranţa mea este îndreptăţită şi de faptul că au fost aduse câteva modificări legislative care, în opinia mea, vor influenţa în bine mediul social (comunităţile mai mari sau mai mici) din România.

O astfel de modificare face şi obiectul articolului de pe Juridice.ro. Această modificare este benefică tocmai datorită acestui încrâncenat tradiţionalism ce ne caracterizeaza şi a fatalistei spuse româneşti – merge şi aşa.

Pe undeva, este de înţeles faptul că ceea ce este nou e ceva mai greu de acceptat, noul fiind chiar un generator de stress în condiţiile în care nu ştii cu ceea ce se mănâncă acest nou ce ţi se pune pe tavă.

Ei bine, tocmai în acest sens este benefică noua reglementare.

Articolul central la care fac referire (art. 6 din Legea 192/2006 aşa cum el a fost modificat prin Legea 370/2009) obligă magistratul (în opinia mea, atât procurorul cât şi judecătorul) să-i arate justiţiabilului nostru dornic de luptă că procesul (aşa cum arată acum în România, este asemeni unui război nu doar cu adversarul ci şi cu sistemul în sine şi chiar cu tine însuţi) nu este singura cale de soluţionare a litigiilor (atât civile cât şi penale).

Magistratul este obligat acum să informeze părţile de avantajele pe care le oferă medierea şi sunt multe şi nu sunt nici de neglijat. Mai mult decât atât, magistratul recomandă părţilor să meargă la un mediator. Nu le obligă deşi, aşa cum am început o serie de articole pe ADR Mediere şi mediatori, cred că pentru noi mai potrivită era varianta în care parcurgerea medierii să devină obligatorie (atenţie, vorbesc de parcurgerea procedurii şi nu de soluţionarea obligatorie prin mediere). Dar, este bine şi aşa, câtă vreme decidenţii noştri stau mai greu la capitolul „lojică” (a se citi logică) şi nu pot înţelege că medierea poate fi gândită ca o procedurăprealabilă, asemeni contenciosului administrativ, fără să fie îngrădit dreptul cetăţeanului de a rcurge la justiţie (Că tot vorbeam de gândire de matematicieni; nu ne mai place de multă vreme matematica.)

Magistratul este prima autoritate cu care vine în contact justiţiabilul nostru dornic să-şi rezolve problema.

Magistratul are obligaţia să-i arate omului năcăjit că există o metodă mai elegantă, mai eficientă, mai rapidă şi mai puţin costisitoare, de soluţionare a conflictului său cu adversarul şi, colac peste pupăză, mai este posibil să dea şi un chef zdravăn împreună cu cel căruia mai avea puţin şi-i scotea şi ochii!

Şi-acum, fie vorba între noi, va îndrăzni ‘nea Gheorghe să-i zică lu’ domnu’ preşedinte că nu vrea la mediator? Mă îndoiesc. Deşi, nu aşa trebuie impusă medierea, prin intimidare, dar să-l văd eu pe cel ce se va împotrivi instanţei.

În mediul de afaceri, această procedură a medierii va fi mai uşor să fie îmbrăţişată. Rămâne de văzut cum va binevoi magistratul să reacţioneze şi mai apoi, justiţiabilul nostru.

Un rol important l-ar avea şi avocaţii, dacă nu le-ar fi aşa de frică să nu rămână fără pâine deşi, aşa cum am mai arătat, şi aceştia ar avea mai mult de câştigat dacă ar pune umărul la implementarea acestei măsuri.

Sper să dea Dumnezeu tuturor înţelepciunea necesară şi să aleagă ceea ce le este în avantaj în mod real.

De asemenea, să dea Dumnezeu înţelepciune necesară magistraţilor să înţeleagă faptul că astfel vor mai scăpa de ceva dosare (nu-mi fac iluzii că oamenii vor da buzna la mediator) iar avocaţilor, să înţeleagă faptul că vor avea clienţi mai mulţumiţi şi vor primi mai multe recomandări.

Sper să dea Dumnezeu tuturor înţelepciunea să înţeleagă importanţa acestei instituţii pentru societatea românească în ansamblu, să vadă în mediere şansa reluării dialogului în societatea noastră, şansa reclădirii solidarităţii între oameni, şansa de a deveni mai toleranţi şi mai aplecaţi şi spre nevoile celorlaţi!

La mulţi ani români de pretutindeni!
La mulţi ani România!
Fie ca arma noastră cea mai aprigă să fie dialogul, în 2010 şi în anii următori!




La mulţi ani!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s