Mediatorii vor să scape instanţele de judecată de 15% din dosare

CAPITAL.ro – Autor: Viorica Ana Chişu
Publicat: 19 Martie 2008

Pentru jurişti şi economişti, acum excedentari pe piaţa muncii, profesiunea de mediator este o oportunitate: câştiguri comparabile cu ale avocaţilor, cu un cost pentru client de doar 10% din cheltuielile pentru un posibil proces.

Ca formă alternativă pentru soluţionarea conflictelor, medierea a început să fie utilizată în Statele Unite ale Americii încă din deceniul opt al secolului trecut. Acum, piaţa medierii se ridică la miliarde de dolari. Potrivit studiului Institutului Internaţional pentru Prevenirea şi Soluţionarea Conflictului, dat publicităţii anul trecut la New York, aproximativ 98% din cazurile pe care le-au avut cele 126 de companii de top din SUA, în rândul cărora s-a făcut cercetarea, au fost soluţionate înainte de a se ajunge în instanţă. Succesul financiar a fost un argument serios pentru introducerea medierii şi pe continentul european. Debutul oficial s-a realizat însă abia după 1996. Consiliul Europei a adoptat o serie de recomandări pentru înţelegerea unitară a conceptului, dar şi pentru introducerea unor standarde comune deontologice şi de pregătire. România a fost, ca de obicei, printre ultimele ţări care a adoptat cadrul de reglementare a exercitării profesiei şi încă se chinuie să implementeze sistemul.

„Începând din septembrie 2007, dată la care a început procesul de autorizare a mediatorilor, au fost primite la Consiliul de Mediere peste 700 de cereri din partea unor persoane care doresc să fie autorizate ca mediatori”, aflăm de la Anca Elisabeta Ciucă, preşedinta Consiliul de Mediere. În această primă perioadă, cele mai multe dosare au fost depuse de persoane care s-au format înainte de apariţia legii, prin programe din cele mai diverse, atât în ţară, cât şi în străinătate. În acest moment, în România, sunt 583 de mediatori autorizaţi, dar va mai dura aproximativ o lună până când primul Tablou al Mediatorilor va fi publicat în Monitorul Oficial.

Debutul anevoios al activităţii de mediere s-a datorat lipsei fondurilor necesare susţinerii Consiliului de Mediere. „Sumele lunare care se cuvin membrilor Consiliului, prin lege, nu au fost niciodată acordate”, explică Zeno Daniel Sustac, preşedintele departamentului de relaţii publice al Uniunii Centrelor de Mediere din România, deşi Ministerul Justiţiei ar fi trebuit să fie direct interesat de accelerarea procesului. Doar scopul declarat al promovării medierii este acela de creştere a calităţii actului de justiţie prin degrevarea instanţelor de cauze care implică înţelegeri între părţi!

Rata de succes: 70%, din 3.000 de cazuri

Procesul s-a derulat însă în mod natural, devansând lentoarea aparatului birocratic de organizare a cadrului legal de funcţionare. Din datele deţinute de membrii Consiliului de Mediere, s-au efectuat peste 3.000 de medieri înainte de apariţia Legii nr. 192/2006. „Rata de succes în aceste cazuri a fost de peste 70%, pentru cazurile în care părţile au acceptat să participe la cel puţin o şedinţă de mediere”, apreciază Zeno Sustac. Rezultatele sunt încurajatoare, în ciuda faptului că sunt necesare încă multe modificări în codurile de procedură civilă şi penală, pentru buna funcţionare a noii instituţii alternative de soluţionare a conflictelor între părţi.

Profesia de mediator este o variantă atractivă, dacă se ia în considerare şi numărul foarte mare al persoanelor care sunt înscrise pe listele de aşteptare ale asociaţiilor care organizează cursuri de formare. Dezvoltarea domeniului este însă la mâna magistraţilor, în opinia lui Zeno Sustac. „Legea nr. 192 precizează că, în cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor ori la recomandarea instanţei.” Ministerul Justiţiei a demarat o acţiune de informare a magistraţilor cu privire la beneficiile medierii, dar teama de a lăsa vrabia din mână pentru cioara de pe gard este mare. Dovadă faptul că litigiile de muncă au fost exceptate din cuprinsul noilor reglementări privind medierea.

Conform Legii nr. 192/2006, medierea este aplicabilă în majoritatea tipurilor de procese, exceptându-le pe cele de dreptul muncii şi cele care privesc drepturi strict personale, cu privire la care părţile nu pot dispune. Conform unui studiu efectuat în anul 2006, niciun conflict de muncă nu a fost soluţionat prin mediere în condiţiile Legii nr. 168/1999. Având în vedere că numărul conflictelor de dreptul muncii care ajung anual în instanţele de judecată se ridică la aproximativ 50.000, reprezentanţii Consiliului de Mediere nu înţeleg motivul pentru care legiuitorul a decis că prevederile Legii nr. 192/2006 nu se aplică conflictelor de muncă.

În pofida nenumăratelor probleme, optimismul inerent oricărui început se situează încă la un nivel ridicat. Zeno Sustac apreciază că, în primul an de activitate, numărul cauzelor de pe rolul instanţelor va scădea cu procente care vor oscila între 5 şi 10. În următorii ani, procentul se va stabiliza în jurul valorii de 15.

Previziunile ar putea încuraja şi sistemul educaţional să dezvolte masterate în domeniul medierii. Deşi piaţa este în plină dezvoltare, paradoxal, nicio instituţie de învăţământ superior nu a solicitat Consiliului, până acum, acreditarea vreunui program de masterat. Astfel, cei care doresc să devină mediatori au doar varianta urmării unor cursuri de mediere organizate de către formatorii autorizaţi. Durata programelor este mai mică, ca şi costurile de formare, prin comparaţie cu taxele percepute pentru programele de masterat.

Continuarea pe CAPITAL.ro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s