În vacanţă la judecătorie

Ce motive avem să-i susţinem pe magistraţi?
Iată motivele expuse de aceştia aici: http://www.unjr.ro/evenimente.htm

Mă aflu în cea de a doua săptămână de practică (la final de an III) în peroada de vacanţă judecătorească şi în plin protest al judecătorilor, la una din judecătoriile din Bucureşti.
Am ocazia să văd cum funcţionează sistemul din interior. Este greu de descris. Nu ştiu cu ce să încep; voi încerca să merg cronologic.
Primul contact cu clădirea: o clădire veche ce probabil nu a fost revendicată sau a cărei revendicre a fost amânată. O clădire ce nu a mai cunoscut zugrăveala de ani buni, cu holuri strâmte şi întunecoase, aerisite prin ventilarea uşilor de la capetele culoarelor. Scările pe care ajungi la etajul superior, uşor spiralate şi care îţi dau senzaţia, dacă nu eşti foarte tânăr, că poţi aluneca oricând.
În interior, birouri improprii, mici, nefuncţionale. Deşi o parte din personal este în vacanţă, cu 3 studenţi practicieni în birou se aglomerează şi este greu de lucrat.
Personalul rămas se luptă cu maldărul de dosare, până târziu în noapte. Chiar în ziua de luni, o persoană de la arhivă spunea că a stat sâmbătă seara la birou ca să termine de legat dosare, împreună cu o altă colegă, până la miezul nopţii. Mai mult decât atât, pentru că nu terminase, a mai luat şi acasă din dosare şi povestea cum a ajutat-o familia. Şi asta părea a fi o obişnuinţă.
Ce să mai vorbim de dosare. Da, dosarele cartonate, obişnuite, legate cu sfoară şi cărate în braţe de personal sau pentru care se mai apelează uneori la badiguarzi când sunt prea grele. Se pare că cele cu şine nu sunt cunoscute. De asemenea nici căruciarele cu care să transporte dosarele.
La arhivă, ce să mai spun. Un minimum de investiţie. Ar zice bunica mea, de ar vedea, „două lemne hodolemne şi un braţ de surcele”. Acestea sunt rafturile. De estetica lor nu mă leg dar de funcţionalitate pot. Ca să lucrezi la arhivă, trebie să ai o constituţie fizică sănătoasă dacă nu chiar atletică. Rezistenţă maximă la alergii. Deşi se încearcă punerea lor în ordine, pentru a scoate un dosar din maldăr trebuie să fi mâncat ceva carbohidraţi de dimineaţă altfel nu ai forţă să extragi dosarul, să pui acolo un document şi mai apoi, să-l aşezi cât de cât la locul lui.
Ne mai mirăm de ce uneori aceşti oameni nu au răbdare cu justiţiabilii? Nu le caut o scuză dar după ce cauţi un dosar, încerci să-l scoţi şi-ţi vin vreo sută peste tine, numai freş nu mai poţi fi.
Am lucrat şi eu astăzi la arhivă. Nu s-a lucrat cu publicul. O oră şi jumătate de lucru în arhivă a valorat cu o oră de efort intens la sală. Am spus-o celor de acolo şi când au auzit au râs: „La sală, noi nu avem timp să ajungem la sală!
Despre mobilier vă spun atât: mi-aduce aminte de o parte din mobila bunicii care stătea printr-un atelier pentru că nu prea mai era funcţională. Pe lângă mobilele vechi, birourile şi ele asemenea, se mai vede câte un scaun mai modern dar ponosit şi el.
Doar calculatoarele (cu monitoarele lor imense) şi imprimantelede pe birouri te fac să te gândeşti că nu te afli în prima perioadă a secolului trecut.
Să vă mai spun că vin de acasă cu săpun şi hârtie igienică? Dar de coli de scris ce să mai vorbim? Şi asta, în Bucureşti.
În sălile de judecată, ceva mai bine; din punct de vedere al mobilierului vorbesc. Oricât de vechi ar fi, conferă o oarece maestuozitate sălii.
Judecătorii. Am sistat la mai multe şedinţe de judecată, cu mai mulţi judecători. Judecătorii sunt calzi, atenţi cu oamenii, severi pe alocuri (dar justificat; spre exemplu a avut obiecţii privind ţinuta unui petiţionar).
Cam acestea sunt impresiile după o săptămână şi două zile petrecute într-o judecătorie din Bucureşti. Să ne mai întrebăm ce se întâmplă în ţară?
Lipsa de bani în justiţie are repercursiuni nu doar asupra magistraţilor şi a personalului auxiliar ci şi asupra justiţiabilului. Şi acesta este afectat în actul de justiţie prin întârzierea ce se produce în rezolvarea dosarului său.



Share/Save/Bookmark

a2a_linkname_escape=1;a2a_linkurl=””;

Anunțuri

4 gânduri despre “În vacanţă la judecătorie

  1. Gand la gand cu bucurie. La Cluj, in acest we, pt prima data intr-o conferinta a magistratilor, am deschis discutiile despre mediere: ne plangem ca nu avem finantare adecvata dar nu avansam solutii pt economii. Ei bine, am spus ca tr sa facem doua lucruri: sa scadem nr dosarelor de pe rol si sa reducem cheltuielile cu dosarele aflate pe rol.
    In prima categorie ar intra refuzul inregistrarii oricaror cereri ca si dosare, reducerea cailor de atac, dezincriminarea, medierea.
    In a doua categorie intra economiile incepand cu hartia si lumina, dar si folosirea informatizarii.
    Cu privire la mediere, sunt unul dintre promotorii si sustineri ei. Am constatat insa ca inca sunt probleme de organizare a mediatorilor. Intre timp, lucrez la un material de sensibilizare a magsitratilor in acest domeniu. Recunosc insa ca nimeni nu are incredere in aceasta nou institutie.

    • Va felicit si cu aceasta ocazie pentru munca ce o depuneti. Nu folosesc cuvinte mari pentru a nu starni si mai mult dispretul celor ce nu inteleg demersurile celor ce sustin cu tarie promovarea medierii.

      Marturisesc faptul ca am constatat existenta unei mari rezistente la nou, ceea ce ne da ceva mai mult de furca pentru implementarea, nu doar de drept, ci si de fapt a institutiei medierii.

      In ceea ce-i priveste pe magistrati, dupa cum este prevazut in Legea 192/2006 (privind medierea), la art. 4 alin 1, medierea este o activitate de interes public iar potrivit art. 6, „Organele judiciare … vor informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii…”, fapt ce ma indreptateste sa spun ca legiuitorul stabileste o obligatie in sarcina magistratilor si anume aceea de a informa partile despre procedura medierii, norma fiind una imperativa. Ceea ce lasa legiuitorul la latitudinea judecatorului este dreptul celui din urma de a alege daca sa recomande sau nu partilor alegera procedurii. Acest lucru este reglementat de acelasi art. 6 care prevede in continuare: „…si le pot îndruma sa recurga la aceasta (la mediere) pentru solutionarea conflictelor dintre ele.”

      Cu alte cuvinte, avem o norma imperativa privitoare la informarea partilor privind procedura medierii. Ce se intampla cand un judecator nu respecta o norma imperativa, ne puteti explica dumneavoastra, mult mai bine.

      In ceea ce-i priveste pe mediatori, este si va fi inca foarte greu sa se coaguleze in conditiile in care, in profesie pot intra persoane cu pregatire profesionala diferita de cea juridica, fapt care, dupa toate probabilitatile, va starni in mod nejustificat orgoliul celor ce au deja o profesie juridica.

      Faptul ca legiuitorul a prevazut aceasta diversificare mi se pare extrem de benefica. Sunt multe profesii care pot aduce multe beneficii profesiei de mediator, prin expertiza ce o au.

      Mai mult decat atat, faptul ca se urmareste detinerea monopolului de catre juristi – dupa cum se doreste adoptarea amendamentului la Legea medierii (aflata in Parlament) ce prevede introducerea articolului 7 indice 1 prin care „Pot dobândi calitatea de mediator, fără examen, judecătorii, procurorii, notarii publici, avocaţii şi consilierii juridici cu o vechime de cel puţin 2 ani în specialitate juridică, cu respectarea prevederilor art. 13 din prezenta lege.” – este de natura sa descurajeze celelalte profesii de a mai imbratisa cariera de mediator. Odata in plus, se reuseste o discriminare evidenta daca se va adopta amendamentul mai sus mentionat.

      In aceste conditii, va fi greu de prevazut care va fi evolutia medierii in Romania.

      Asa reusim noi, ramanii, sa compromitem totul, inainte de a incepe.

  2. Cel mai trist este cand magistratii insisi recunosc aceste lucruri. SI daca mai si spun ca aceste conditii de munca influenteaza calitatea actului de justitie, nu stiu daca nu ar trebui ca societatea in ansamblu sa isi reconfigureze prioritatile.
    http://www.gardianul.ro/transilvania/index.php?pag=nw&id=120276&p=fostul-consilier-al-ministrului-justitiei-judecatorul-cristi-danilet-facem-justitie-de-salahori.html
    Cu ocazia protestului am realizat ca lumea crede ca nu are nevoie de justitie. E trist daca gandim astfel. Poate nu intamplator UE ne monitorizeaza de atatia ani pe justitie. Practic, daca justitie nu e intr-o societate democratica, nimic nu e. Iar asta deja nu mai trebuie argumentat: e o axioma.

    • Si, cu toate acestea, desi exista solutii alternative (cel putin in ceea ce priveste degrevarea instantelor), nici o institutie a statului nu face nimic in aceasta privinta.
      Ma gandesc la institutia medierii –https://medierea.wordpress.com/ – care, desi merita toata atentia, nimeni nu o promoveaza.
      Constat o inertie chiar si in randul mediatorilor deja autorizati.
      Inertia ne caracterizeaza de prea multa vreme. Incep sa cred ca avem nevoie de un „cutremur” care sa ne clatine prejudecatile.
      Intrebarea este, cine oare sa provoace acest cutremur?
      Cine va avea curajul?
      Pionieratul costa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s