Dumnezeu iubitor dar judecător

Poate că nu e locul aici al unui astfel de articol dar cum educaţia copiilor începe cu cea a părinţilor, cred că trebuie deschis şi un astfel de subiect.

Pentru ca noi părinţii să-i putem învăţa pe copii despre Dumnezeu, trebuie ca mai întâi noi să-L cunoaştem, atât cât este posibil şi atât cât am reuşit fiecare să-L percepem cu puterile noastre.

Am citit astăzi un articol – Icoana Mântuitorului din Sinai – mila şi dreptatea pe acelaşi chip. Vă recomand să citiţi acest articol şi, în mod deosebit, comentariile de acolo.

Aşa cum am şi comentat acest articol, cred că Dumnezeu iubeşte în egală măsură pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi.

De asemenea, mai cred că cei drepţi nu se pot considera mai presus decât cei nedrepţi. Fiecare dintre noi putem cădea oricând în greşeală.

În ceea ce priveşte pe Dumnezeu Judecător, aşa cum am subliniat şi în comentariile articolului, cred că este unul drept dar iubitor până la capăt. Dacă noi oamenii vom cunoaşte sau nu Împărăţia lui Dumnezeu, ţine numai şi numai de noi. Dumnezeu ne-a înzestrat cu libertate. Avem dreptul să alegem. Noi alegem binele sau preferăm absenţa binelui. Datoria noastră este să alegem, restul ţine de lucrarea lui Dumnezeu în noi şi cu noi. Nu trebuie să uităm că suntem chip al Său, înzestraţi cu un potenţial uriaş. Dacă noi alegem altceva, este numai responsabilitatea noastră. Noi hotărâm că nu vrem să fim fii ai Lui. Nu Dumnezeu este cel ce ne alungă, nu El ne reneagă.

Mai degrabă, în ziua de apoi, mi-L imaginez spunându-mi cu durere că eu am ales să nu intru în Casa Lui.

Nu cred într-un Dumnezeu răzbunător care separă oile de capre. Noi alegem ce să fim. Dumnezeu doar spune: oile vor veni cu Mine iar caprele nu. Aşa îl văd eu pe Dumnezeu.

Privitor la faptul că Mântitorul a fost mânios în diferite ipostaze (citate de Diana) în timpul şederii sale pe pământ, să nu uităm că Iisus era şi Dumnezeu şi om în acelaşi timp.

Teama de Dumnezeu nu dă naştere la iubire iar marea poruncă a Noului Testament este IUBIREA!

Sfânta Scriptură ne dă numeroase exemple de iertare a celor păcătoşi. Unul ce îmi vine acum în minte este cel al fiului risipitor. În viitor voi deschide o pagină cu pilde din care putem învăţa foarte multe. Copiilor le sunt foarte utile astfel de pilde. Când nu reuşeşti să explici unui copil o învăţătură mai grea, te poţi folosi de o pildă din care copilul poate trage el însuşi numeroase învăţături.

În ceea ce priveşte punctul de vedere al Teologiei dogmatice ortodoxe privitoare la Dumnezeu Judecător, voi reveni (sper curând) într-un articol separat.

Toate cele bune.

(Vă invit să vă expuneţi şi voi – cititorii mei – punctul vostru de vedere. Aş fi foarte bucuroasă.)

Anunțuri

5 gânduri despre “Dumnezeu iubitor dar judecător

  1. Doamne ajuta! Nu stii cat ma bucur ca acest schimb de pareri nu a degenerat in cine stie ce acuze si certuri. De obicei, asa se intampla pentru ca suntem mandri si nu acceptam pareri diferite de a noastra. Apreciez raspunsurile tale din perspectiva smereniei pe care, sincer, eu nu am avut-o cand am vrut sa iti demonstrez ca e ca mine. Multumesc pentru gandurile bune si nu, nu e nicio problema ca ai fost prea familiara.
    Hristos in mijlocul nostru!

    • Diana, ai mare dreptate atunci când citezi Sfânta Scriptură. Nu contest nimic din ceea ce spui.
      Prin venirea sa în lume, Mântuitorul a avut rolul de a ne arăta nouă oamenilor ceea ce nu este plăcut în faţa lui Dumnezeu manifestându-şi mânia. Nu pot spune că Iisus a greşit mâniindu-se. Dimpotrivă. Cred că s-a purtat aşa cum se putea face înţeles mai bine, potrivit nivelului spiritual, de pregătire, de cunoaştere al oamenilor din acea vreme.

      Ceea ce am încercat eu să fac prin comentariile anterioare, a fost să accentuez puţin, să privesc mai mult din latura luminoasă a chipului lui Dumnezeu.
      Având în vedere faptul că printre vizitatorii blogurilor noastre pot fi şi persoane care acum îl caută pe Dumnezeu, am crezut că este important (chiar pedagogic vorbind) să accentuez puţin latura iubitoare, importanţa iubirii în relaţia cu Dumnezeu. Am vrut să privesc lucrurile dintr-un alt unghi şi nu să te contrazic.
      Am vrut să spun că mai întâi vine iubirea de Dumnezeu şi mai apoi, după ce cunoşti măcar o părticică de fericire, te temi să nu o pierzi. Abia atunci cunoşti teama dar teama împletită cu speranţa care nu trebuie să ne părăsescă niciodată.
      Atât părintele Arsenie cât şi părintele Cleopa au mare dreptate dar cuvintele acestora se adresează mai degrabă celor care-L cunosc pe Dumnezeu şi care, deşi se tem să nu piardă Împărăţia lui Dumnezeu au totuşi nădejdea în mila Lui. După cum ştim, deznădejdea e un păcat de moarte şi mi-e teamă să nu-l insuflăm oamenilor.
      Ca profesor şi acum ca blogăr, rolul pe care mi l-am asumat a fost să trezesc oamenilor iubirea faţă de Dumnezeu aşa cum cred, de altfel, că este şi rolul pe care tu ţi l-ai asumat. Teama o vor cunoaşte singuri.
      Asta am vrut să fac. Să privesc dintr-un alt unghi spusele tale. Sper să comunicăm şi în continuare şi chiar cu puncte de vedere aparent diferite. Poate fi pedagogic şi de folos celor ce citesc rândurile aşternute de noi. Acesta este rolul cuvintelor, al blogurilor noastre. După cum am observat, acesta este şi rolul tău. Mă bucur pentru asta.
      Mulţumesc de aprecieri. Iartă-mă dacă mi-am permis un ton prea familiar.
      Toate cele bune! Doamne ajută!

  2. Ma ierti, dar inca nu am inteles ce vrei sa spui prin faptul ca Mantuitorul a fost si Dumnezeu si om in acelasi timp (legat de momentele de manie citate de mine). Adica El S-a maniat ca om, nu ca Dumnezeu? Adica firea Lui umana L-a facut sa fie manios? Pai asta inseamna ca atunci cand S-a maniat, dupa parerea ta, a gresit si a facut asta din pricina firii umane? Pai asta inseamna sa afirmi ca a gresit si sa admiti ca a avut pacat, caci orice greseala, este un pacat, chiar daca mic. Or noi stim ca a fost „fara de pacat”. Cum se impaca una cu alta? Nu uita ca Biblia spune: „Maniati-va dar nu gresiti!” Asadar, exista si mania cea sfanta, mania pe care si Sfantul Nicolae a avut-o cand L-a palmuit pe ereticul Arie. A gresit el facand asta? Pai daca gresea, ii mai inapoia Maica Domnului omoforul care ii fusese luat in urma acestui gest?

  3. Nu stiu de ce am dat impresia ca Dumnezeu ar avea placerea sa separe oile de capre. Este clar ca noi alegem raul si ca vina o purtam numai noi daca ne ducem in iad dar nu putem sa negam ca iadul exista si ca odata ce ajungem acolo inseamna ca multimea pacatelor noastre NEPOCAITE a covarsit mila Lui. Parintele Arsenie Papacioc spune ca Il suparam foarte mult pe Dumnezeu alegand iadul. Noi alegem iadul prin liberul nostru arbitru, asta e clar.
    Ca sa nu mai vorbesc de la mine, ca nu cumva sa gresesc, va aduc in fata cuvintele parintelui CLEOPA. Daca vreti, va contraziceti cu el:
    „Atunci cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, va pune pe pacatosi de-a stanga Sa si pe drepti de-a dreapta Sa si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Atunci va desparti, cum spune Evanghelia, pe cei drepti de cei pacatosi, precum desparte pastorul oile de capre; si vor merge cei ce au facut cele bune in viata vesnica, iar cei ce au facut cele rele, intru munca si osanda vesnica.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s